day - 00 month - 0000

Cântec de dor – Nichita Stănescu


Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Pițipoanca


Îndobitocirea virtuală atinge apogeul. Prostia se plimbă liberă lovind cu iuțeala fulgerului orice speluncă de socializare unde evoluează fel de fel de pițipoance și de înstrăinați psihic. ,,Nu doar cărțile ci și oamenii se pot citi printre rânduri.” Spre exemplu pițipoanca de oraș (de mall) înțolită fistichiu se citește după mers, fiecare pas e un fel de insultă. Pițipoanca de profil se citește după statusuri, poze, și postări în care etichetează jumătate din lista de prieteni virtuali. Pe cea de la țară o poți citi după sictirul extravilan cu care se adresează șoferului când coboară din microbuzul prăfuit. Multe au alături papițoiul, iubi-bubi, parfumat de te ustură ochii, care scuipă flegmele cât laba găștii și râgâie repetat degajând duhoare de canal pe o rază de 3km. O pițipoancă se consideră cea mai cea, dar în același timp are nevoie de eșecul altei femei pentru a se simți și mai și. Totuși în ziua de azi e greu să fii și pițipoancă, ai prea multa concurență, prea multe curci se cred păsări exotice. Deh, … orice femeie poate fi proastă aproximativ 5 minute pe zi; înțelepciune constă în a nu depăși această limită. Eu însă încep să cred că reîncarnarea există. Unele nu pot deveni atât de proaste într-o singură viață.

Lintea, leguma soră cu fasolea


Aliment cu multiple beneficii pentru sănătate, lintea asigură nutrienții de care organismul are nevoie pentru a funcționa corespunzător. Specialiștii spun că este una dintre cele mai sănătoase surse de proteine.

Prin consumul de linte putem combate anemia și putem trece cu bine peste momentele de oboseală și stres. Furnizează o gamă largă de beneficii pentru sănătatea fizică și psihică. Deși, încă din Antichitate era recunoscută pentru proprietățile sale miraculoase, lintea era, surprinzător numită mâncarea săracului. De altfel, despre noii îmbogățiți ai vremii se spunea, ironic, că lintea nu mai era pe gustul lor. De-a lungul timpului, lintea a devenit un aliment de bază. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole. Lintea de culoare verde și cea maro își păstrează cel mai bine forma și proprietățile în urma fierberii (în 20-30 de minute este gata). Se prepară mult mai ușor decât alte legume cu boabe.

Sursă de antioxidanți, vitamine și minerale

“Este bogată atât în fibre solubile, cât mai ales în fibre insolubile. Fibrele solubile normalizează nivelul de colesterol din sânge, iar cele insolubile sunt eficiente în combaterea constipației, prin ușurarea tranzitului intestinal. Este o sursă excelentă de antioxidanți, fibre, vitamine, minerale și acizi grași omega 3 și omega 6”, explică Denisa Zaharia, medic de familie.

Acidul folic și magneziul ajută la relaxarea venelor și arterelor. Totodată, magneziul crește rezistența fizică la efort și reprezintă o sursă de energie pentru organism. Este recomandată pentru combaterea insomniei și în tratamentul post-operatoriu. Fosforul joacă un rol vital în menținerea sănătății oaselor și a dinților. Fierul pe care-l conține lintea este esențial pentru transportul oxigenului în organism și pentru formarea globulelor roșii în sânge.

Ideală în curele de slăbire

Lintea este de mare ajutor în curele de slăbire. Are un conținut caloric mic, iar prin conținutul de fibre și proteine oferă o senzație de sațietate de lungă durată. Lintea scade riscul de boli cardiovasculare datorită conținutului de magneziu și acid folic, care au o contribuție enormă la starea de sănătate a inimii. Cele mai indicate sortimente de linte pentru alimentație sunt lintea verde și cea roșie, care își păstrează cel mai bine forma și proprietățile în urma fierberii. Cu un gust fin, asemănător celui de nucă, lintea verde este cea mai răspândită varietate de linte. În schimb, lintea roșie este cel mai rar sortiment.

Consumată în salată, în amestec cu legume bogate în vitamina C, precum roșii, ardei sau broccoli, lintea își sporește proprietățile nutritive, iar fierul pe care îl conține este absorbit mult mai ușor. Extrem de ușor de pregătit este și supa de linte: lintea se fierbe, împreună cu legumele preferate, ca pentru orice supă, iar spre final, pentru un plus de gust, se poate adăuga puțin chimen sau coriandru.

Ce este dragostea?


Definitia iubirii…spusa de niste copii cu varsta intre 4 si 8 ani!

-Dragostea este cand…Cand bunica mea avea artrita, si nu-si putea vopsi unghiile…bunicul meu le-a vopsit el pentru ea, cu toate ca si el avea artrita…

REBECCA – 8 ani.

-Dragostea este…Cand cineva te raneste…chiar daca te doare ingrozitor…tu nu plangi, pentru ca stii ca o s-o doara pe persoana care te-a ranit! Mathew – 6 ani

-Dragostea este…Cand oferi cuiva din mancarea ta, fara ca sa te astepti ca celalalt sa-ti ofere din mancarea lui! CHRISSY – 6 ani

-Dragostea este…Cand o fata se da cu parfum si baiatul se da cu after-shave…si ies la plimbare impreuna…si se miros unul pe celalalt. KARL – 5 ani

-Dragostea este…Cand stii ca sora ta mai mare te iubeste…pentru ca-ti da tie toate hainele ei vechi…si ea trebuie sa se duca la cumparaturi, sa-si ia altele! LAUREN – 4 ani

-Dragostea este…Cand mami il vede pe tati transpirat si murdar tot…dar tot ii spune…”tot esti mai frumos ca ROBERT REDFORD“ CHRIS – 8 ani

-Dragostea este…Cand un batran si o batrana…sunt inca buni prieteni cu toate ca se cunosc unul pe celalalt de mult timp. TOMMY – 6 ani

-Dragostea este…Cand spui cuiva ceva rau despre tine…si ti-e frica, ca n-o sa te mai iubeasca din cauza la ce ai spus…si apoi cealalta persoana te surprinde iubindu-te chiar mai mult! SAMANTHA – 7 ani

-Dragostea este…ce se intampla de Craciun…cand te opresti din desfacut cadouri…ca sa te bucuri de bucuria celorlalti! BOBBY 5 ani

-Dragostea este cand…Daca vrei sa inveti sa iubesti mai bine…incepe cu un prieten care nu-ti place! NIKKA – 6 ani

-Dragostea este…Cand ii spui unui baiat ca are o camasa asa frumoasa…cu toate ca el poarta aceeasi camasa in fiecare zi! NOELLE – 7 ani

-Dragostea este…Cand catelul tau te linge pe fata…cu toate ca l-ai lasat acasa singur toata ziua! MARY ANN – 4 ani

Este în puterea ta


Orice are un început. De fapt, chiar şi tu ai un început,începe cu începutul.

Lumea te va pune de la bun început într-un tipar, si tot lumea îţi va spune cum să trăieşti.

Ţi-e teamă că nu ştii ce se află dincolo de pădure? Te animă însă curiozitatea? Indrăzneşte. Chiar dacă poţi simţi nesiguranţă, aminteşte-ţi că te animă curiozitatea,toate călătoriile de 1000 de km încep cu primul pas,da-i drumul.

Nu-ţi vine să crezi ce găseşti deja în drumul tău? Nici n-ai început bine.ai răbdare să vezi ce urmează. Curaj,continua.

Unele vor fi plăcute. Altele vor fi şanse de a învăţa ceva nou. Viaţa îţi va oferi o mulţime de surprize,explorează necunoscutul. Drumul este lung şi plin de mister. Realitatea este mai ciudată decât filmul. Viaţa nu este o potecă pavată cu petale de trandafiri.

De multe ori cauţi unde nu trebuie. Ai nevoie de ceva diferit. Ridică ochii,schimbă perspectiva şi priveşte stelele şi soarele.

Ce vrei cu adevărat să faci în viaţă? Cum vei obţine visele tale? Ai nevoie de o strategie. Ce mai aştepţi? Obiectivele tale sunt acolo. Mai ai nevoie de un imbold din spate?

Ştii că poţi să ajungi oriunde ţi-ai propus. Foloseşte entuziasmul pe post de combustibil. Te vei întâlni cu mulţi care vor să te intimideze.Cei care vor să-ţi fure visele sunt la tot pasul.

Care sunt lucrurile de care ai nevoie pentru a ajunge la ţintă?Ascute-ţi bine abilităţile.Alege foarte atent oamenii pe care-i urmezi zi de zi şi în care îţi pui încrederea. Taci din gură. Liderii veritabili ştiu unde merg.

Ai rămas fără companie? Nu mai este nimeni în spate? În drumul tău, vei pierde nişte “prieteni”. Mentorii tăi şi prietenii adevăraţi vor merge împreună cu tine.

Pericole? Duşmani? Simţi că nu ai putere şi experienţă să lupţi în continuare? Oricine are un punct slab.

Orice problemă conţine şi soluţia rezolvării ei. Păstrează ceea ce contează cu adevărat.

Atenţie! Unde ai ajuns? Ce ai nevoie să faci în continuare? Totul în viaţă este o problemă de focalizare. Evaluează cu grijă călătoria ta.

Sunt momente când ai nevoie să schimbi ceva. Caută. Ascultă ce spun cei care au reuşit. Vei găsi în cele din urmă soluţiile.

Fugi. Vei ajunge acolo, chiar dacă pare imposibil. Vei atrage în viaţa ta lucrurile pe care te focalizezi în mod constant.

Când nu-ţi place lumea din jurul tău, uită-te în oglindă. Oferă un exemplu celor din jur.

Trage aer în piept şi bucură-te de soare. Uneori ai nevoie să te relaxezi.

Ai obosit după drum? Ia timp pentru a te odihni.

Chiar nu mai poţi? Toate obstacolele ţi-au furat energia? Când simţi că te-a răpus viaţa, continuă. Trezeşte-te!

Deschide ochii, e mai aproape decât crezi.Viaţa este simplă. Revino la lucrurile de bază.

Pentru tine, nu mai există obstacole de netrecut.Tu eşti liderul. Arată-le tuturor ce putere fenomenală ai.

Oferă din puterea şi energia ta celorlalţi, atunci când ei îţi cer.Prietenii adevăraţi nu renunţă unul la celalalt. Aşteaptă-i să vină cu tine.

În călătoria ta, menţine mintea clară pentru a şti mereu ce vrei, de fapt. Adu-ţi aminte ce e cu adevărat important pentru tine în viaţă.

Dă-ţi voie să fii aşa cum vrei. Acordă-ţi timp să miroşi florile.

Succesul tău nu înseamnă nimic dacă eşti singur. Joacă în echipă. Aşa veţi fi puternici.

Învaţă, apoi aplică lecţiile! În viaţă totul se rezumă la cât de bine te ţii pe picioare şi cât de repede te ridici de jos.

Cum se vede lumea de sus? Reuşita este cea mai dulce primăvară.

Când ai ajuns la succes, un singur lucru îţi mai rămâne de făcut. Invaţă-i pe cei din jurul tău să ajungă unde ai ajuns tu.

Este în puterea ta. indiferent de cât de greu a fost, ai reuşit.

Ce murmur


Ce murmur se aude printre șoapte,

Să ceară socoteală vocilor,

Că n-au avut curajul ca să tacă,

Să nu stârnească furia cuvintelor.

Ce murmur se aude printre frunze,

Acum când este vremea ca să pice,


Îngălbenite de soare și de vreme,

Se contopesc în nostalgie cu pământul.

Ce murmur se aude printre păsări,

Ciripind trasee lungi, obositoare,

Căci timpul friguros îngheață totul,

Iar gingășia lor este plăpândă.

Ce murmur se aude printre flori,

Catalogându-se, în parte, ca fiind regine,

În frumusețe și miros,

Petale colorate-n curcubeie.

Ce murmur se aude printre stele,

Vociferând că nu mai au sclipire,

Fiind legate de oamenii de rând,

Se încarcă cu angoase și nefericire.

Ce murmur se aude printre oameni,

Deși nu scot niciun cuvânt pe gură,

Prin zbor se ating, în taină, sufletele lor

Și pun la cale să făurească altă lume.

Ce murmur se aude-n cer,

Căci Sfinți și Îngeri pregătesc terenul,

Ca Sufletele ce se află pe pământ,

Să-și împlinească cu triumf destinul.

Tot…despre pod…

După mintea mea într-o situație constatată pe drumurile patriei, nu pot fi decât două explicații. Pe podul ăsta se foiesc o groază de camioane de mare tonaj. În această situație când mobilitatea mărfurilor este foarte mare, noi de ce vorbim de recesiune? Dacă te uiți ce-i pe pod, nu s-ar spune. Pe de altă parte dacă se mișcă marfă atât pe cale rutieră, cumva s-a desființat CFR Marfă? Din câte știam, mai economic și mai eficient ar fi transportul pe cale ferată decât cel rutier.

Mi-a venit să “cuget ” așa, constatând că sunt momente în zi când peste pod trec trenulețe de camioane. Făceau coadă la bac, dar parcă nu așa de multe. În orice caz, Dobrogea asta multe cereale mai produce.




M-am învrednicit


   M-am învrednicit, se pare,

Să mai scriu câte-un cuvânt,

Născut din raze de soare

Și din stelele ce cad.

Mult cărat-am saci în spate,

Ce nici nu erau ai mei,

Dar de azi, îi las la vatră,

Să și-i ieie ai cui sunt.

Căci mă las în voia sorții,

Ascultând din Ceruri ruga,

Ce-mi dă voie să mă bucur,

Căci doar sunt copil și eu.

Și de ce să nu-mi văd drumul,

Lin, curat și fără grijă,


Dac-am să repet în șoaptă,

Că iubesc tot ce întâlnesc.

Doar să las a curge viața,

Fără să pun întrebări,

Despre una, despre alta,

Care nu-mi sunt de folos.

Mintea fie ocupată,

Cu iubire, cu frumos,

Sorbind pacea fericirii,

Gustând raiul pământesc.

Mă deschid precum o floare,

Ce iubește soarele,

Picăturile de ploaie,

Hrănind rădăcinile.

Ca apoi, să râd cu vara,

Ce obloanele și-a tras,

Și să îmbrățișez toamna,

Cu al său alai bogat.

M-am învrednicit, chiar astăzi,

Să mai tricotez cuvinte,

Care să v-aducă aminte,

Sufletul să-l bucurați.

Ce Toamnă, ce vreme

Ce toamnă albastră

Ce vreme de rugă

Și vara-i pe fugă

Și-s ploi la fereastră…

Ce liniște oarbă,

Ce tremur în glas

Mai fac înc-un pas

Nu am nici o grabă…

Norii gri se-adună

Ploi cad pe pământ,

Ca pe-un legământ

Toamna le îngână.

Și mă rog la cer

Să -mi plouă cu mir

Ca-ntr-un alb delir

Iertare să-i cer …

Versuri ce-s nescrise

Despre toamna mea,

Cade-ncet o stea

Peste-a noastre vise.

Și pe boltă stele

Luminând cărarea,

Peste noi uitarea

Ninsă -n toate cele…

Ce liniște oarbă

Cu toamna la pas

Și-am tremur în glas

Și n-am nici o grabă…

Trenule mașină mică

Orice călătorie îmi creează cel puțin două stări: una de bucurie și alta de oboseală, ordinea lor nefiind în toate cazurile identică.
După o noapte aproape albă, iată-mă dis de dimineață așezată într-un compartiment de tren, cu pardesiul peste mine ca să nu mă mai deranjeze lumina și încercând să ațipesc, pentru a mai recupera la acest drum lung deficitul de odihnă, dar mai ales de a evita să particip la orice fel de discuție.
Am fost inspirată fiindcă în câteva minute din cele șase locuri ale compartimentului, patru erau deja ocupate, adică în afară de mine de încă o femeie mai tânără și doi bărbați.
-Domnule, ce invenție și la ăștia, dau bilete unul după altul, ocupă doar doua- trei compartimente și în rest vagonul gol – se adresă un bărbat înalt, cărunt și cu fața ciupită de vărsat.
-Nu domnule, se fac rezervări pentru Brăila și apoi la noi nu s-a trecut pe calculator – completa tânără femeie.
Ehei, o să vedeți că nu-i așa, de când a venit ministrul ăsta nou cresc prețurile, dar în vagon se vede aceeași mizerie și dezordine, interveni bărbatul, uite, și arată geamurile murdare pe dinăuntru, cutia de resturi e căzută, butonul e lipsă de la comutator, de ce domnule dacă au pierderi nu-și iau singuri măsuri și apelează la buzunarul nostru.
Așa-i domnule, pai, uite acum câțiva ani trenul era plin de lume, apoi azi ați văzut, nu sunt nici trei sute de oameni în tot trenul ăsta de nouă vagoane, păi cum să nu aibă pierderi – interveni celălalt bărbat, și culmea că vor să schimbe uniformele ca și când asta a mai rămas de făcut.
Apoi se făcu liniște, fiecare luându-și ceva de citit, trenul alerga prin câmpia brăileana, iar ziua pătrunsese bine prin fereastra compartimentului. Bărbatul cărunt lăsase ziarul și privind cu interes peisajul interveni iar:
-Uite, a venit primăvara și nici n-au arat, la ora asta nu-i nici un tractor pe câmp, e crimă domnule.
-N-au bani, n-au motorină, cu ce să lucreze îi răspunse celălalt.
Pe dracu, dar unde-s bani, auzi domnule știi ceva, fură toți, întâi vând grâul și apoi îl cumpără de la același furnizor, dar la alt preț.
-Până nu se privatizează agricultura, tot așa o să pățim … interveni tânăra femeie.
– Și eu dacă am 3 ha de pământ proprietate, ce să fac cu ele, sa-mi pun soția și copiii la jug, ca n-am nimic, nici tractor, nici plug, nici semănătoare … ce sa fac, l-am lăsat la asociație și mi-a dat ceva bănuți.
-Da, dar n-ați dat odată cu sapa. Ce mai vreți, până la urmă sunt bani nemunciți, de ce n-ați făcut împrumut la bancă să vă luați cele necesare, i-a dat replica cam dur femeia.
-Ce bine că n-am făcut așa ceva, că ați văzut ce-a ieșit cu băncile.
Trenul trecuse binișor de Buzău. Spiritele se mai liniștiseră. Nu reușisem să pun pleoapă peste pleoapă. Am început să mă mișc, am dat pardesiul la o parte.
– V-am deranjat cu discuția, n-ați putut să vă odihniți.
– De unde știți ? am întrebat.
– Păi n-am auzit nici un mic sforăit măcar … că o doamnă la vârsta dumneavoastră …
– Ce să fac. V-am ascultat.
– Și dumneavoastră doamnă ce părere aveți? Nu-i cum spunem noi?
– Da, dar numai o fața a medaliei.
– Adică?!
– Ne-am obișnuit să criticăm tot și pe unde apucăm, … fără ca unii din noi să facem ceva.
– Da ce doamnă, ești pesedistă?
– Nu!
– Atunci liber democrată ?
– Nu !
– Ziaristă ?
– Nu !
– Atunci ce ?
– Un simplu călător.
S – a așternut o liniște deosebită în compartiment. Se auzeau doar loviturile roților la joante.
M-am acoperit cu pardesiul la loc și ușor, ușor, parcă venea somnul, și ca să se apropie mai repede am început să-mi amintesc cântecul TRENULE MAȘINĂ MICĂ

Pe al timpului val

 Călătoresc…pe-aleea timpului eu pribegesc,

De mână țin și strâng la piept…nălucă

Vorbesc cu tine,…îți spun în șoaptă “te iubesc”

Aș vrea să strig, dar gura-mi este mută.

Prin părul mătăsos, mâna mi-o preumblu,

Și-ți mângâi chipul…chipul ce ador

Ochii diamantici…sărut plin de amor,

Spunându-ți simplu, “te iubesc”

Te strâng la piept și-aș vrea să simt,

Cum inima îți bate vorbindu-mi de iubire.

Cu tine-n brațe…neant de fericire,

Plutesc pe valuri…căci iubesc.

Se-apleacă salcia pletoasă, cu ramu-i fin,

Te înconjoară…te cuprinde…parfumu-i te îmbată

Și florile de pe alee…în juru-ți vin

Vorbindu-ți toate…de a mea iubire.

Și vrabia…privind la chipul tău sporovăiește-ntr-una,

Se uită drag la soțul său…iubirea este mare,

O mierlă…înalță-nspre-nalturi cântec de iubire

Așterne cu-al său vers iubirea-mi pentru tine.

“Hei treci sau ce faci?” un strigăt mă trezește,

Apoi …pierdut în amintiri…grăbit…pornesc

Călător pe-al timpului val mă pribegesc,

Dar fericit sunt că iubesc… chiar de ești doar himeră .

Puterea Dragostei

– Între timp, ar putea să devină un lucru ciudat. Oamenii ar vorbi vrute și nevrute: știi bine că oamenilor le plece să bârfească. Și în plus, mama și tata s-ar putea să nu fie de acord. Toate astea ar însemna să călătoresc și să petrec trei zile întregi și două nopți alături de un străin !

– Ah, Nona, vorbești ca o copilă alintată din secolul trecut ! Ce te-ar deranja ?

– Ei, nu… ca să fiu sinceră, am cunoscut un tip… Nu mi-a cerut însă să ies cu el, însă mi-ar părea tare rău să fiu plecată în cazul în care el s-ar decide să mă invite. Eu sunt…

– Să nu-mi spui că ai prefera să aștepți un telefon de la un oarecare, un necunoscut, decât sa fii prezentă la căsătoria mea !

– Dacă așa pui problema, nu, și normal că nu.

– De ce, se poate pune și altfel problema ? Nona preferă să tacă.

Ivona a continuat ideea:

– Știi bine că mama și tata nu așteaptă altceva decât căsătoria mea cu Lys. Au o adevărată pasiune pentru el, mai mult decât… Nu a terminat fraza. Dar după o clipă de ezitare a adăugat:

– Desigur, este un tânăr foarte frumos ; interesant, inteligent, și eu sunt îndrăgostită ca o nebună de el. Ai să-l placi și tu !

Nona a zâmbit la cele spuse de sora ei mai mare. Cu mutrișoara ei drăguță conturată cu rafinament de bule castanii, Ivona era adorabilă, s-a gândit Nona care își punea în același timp întrebarea de ce aproape toți cei care le cunoșteau o considerau pe sora ei mai puțin frumoasă decât ea. Poate că totul depindea și de faptul că Nona avea părul lung și blond, dar îl purta legat în vârful capului.

De cele mai multe ori lumea te poate judeca după criterii antice, și Nona era chiar tipul tinerei de modă anilor trecuți. Ochii ei de culoarea safirului erau umbriți de gene lungi, gura cărnoasă și senzuală era de culoare trandafirie, și putea să-și mai dea liniștită cu puțin roșu. Se îmbracă cu mult gust, folosind materiale cu nuanțe pastelate, iar corpul ei fascinant punea în valoare și dădea farmec chiar și celor mai simple articole de îmbrăcăminte. Ivona, însă, era fantastic de atrăgătoare atunci când se îmbrăca combinând culori contrastante.

Bine, Ivona, a spus Nona. Am să fac pe ghidul pe lângă logodnicul tău, dar nu înțeleg de ce nu am putea să călătorim toți trei împreună.

– Nu ți-am mai spus că eu trebuie să plec de poimâine pentru a da o mână de ajutor acasă ? Am de terminat unele modificări, cu toate că urăsc acest lucru. În plus, Lys nu ar putea să absenteze de la munca lui până săptămâna viitoare, iată de ce.

– Cred că o să mi-l prezinți pe Lys înainte de a pleca tu !?

– Categoric ! Vine în seara asta să mă ia: i-am spus deja că vom trece puțin pe la tine pe acasă ! Dumnezeule, s-a făcut târziu ! Trebuie să mă grăbesc ! Ne vom vedea în seara asta !

Nona și-a încasat ce avea în cont, a lăsat bacșiș și a plătit la casă. Mintea ei era ca o agendă plină de însemnări, de toate nuanțele. Printre altele: pregătirea garderobei pentru călătorie, înștiințarea celor de la barou de faptul că peste o săptămână va pleca în concediu. Și dincolo de aceste gânduri practic, o domina imaginea tânărului pe care îl cunoscuse de câteva zile.

Tipul s-a simțit imediat atras de farmecul ei : Nona știa foarte bine acest lucru. Atunci când, la o cafea, se înfiripase între ei o conversație, toate celelalte persoane din jur deveniseră ca niște figurine pe fundalul unui decor. Cei doi descopereau treptat că au gusturi comune în diferite domenii cum ar fi : pictura, muzica, filmul. Și în plus, tânărul acela era fermecător și avea un fizic excepțional. Da, era într-adevăr idealul sau…înalt, atletic, cu o musculatură bine definită. Și idealul feminin al tânărului era o fată cu parul blond, cu ochii de un albastru intens, și un corp grațios și zvelt…

Despre lupi și despre oi

 

Eu te-am pierdut demult,

Dar nu am vrut să cred.

Așa că azi, ușor, ușor…

Eu mi te scot din piept.

Ce tare doare această rupere din mine,

Să dau deoparte din făptura mea,

Să rup, să scot imaginea cu tine,

Durerea, vreau s-o iei când vei pleca.

Nu vreau să îmi aduc aminte,

Această rupere de noi,

Dar vreau să am în gând și-n minte,

Începuturile noastre -n doi…

E trist când vezi că inima-ți e frântă,

În mii de bucățele de oglinzi,

Ce-odată tu, îți oglindeai în ele,

Iubirea și speranța dintr-un vis.

Și pleacă…chiar te rog sa pleci,

Îmi e de-ajuns această joacă,

Și care din tăceri, cuvinte reci,

A ajuns să nu-mi mai placă.

Vreau să te asigur că a fost frumos,

Și acele clipe minunate împreună,

M-au ridicat și-au cules de jos,

Că te iubeam, râzând ca o nebună.

Știu că ai fost acolo mai mereu,

În aventura mea prin viață,

Iar timpul ce-a trecut mai greu,

Eu aș fi vrut să-ți fiu în brațe.

Dar a fost bine și așa…

În mintea mea, doar existând,

Iubirea ce nu mi-ai putut da,

Decât un chip frumos în gând.

Tu m-ai făcut să fiu, ce nu am fost,

Un zâmbet pe o față împietrită,

Mi-ai dat scânteia ce-a aprins,

Acea iubire ne-mplinită…

Veți spune-acum că e păcat,

Să plâng iubirea asta fără rost,

Dar eu în ea m-am cufundat,

Iar inima mi-am dat-o, ca și cost.

Eu vreau sa pleci, dar să rămâi cu mine,

Eu te trimit, dar vreau să te întorci,

Te fugăresc, dar vin spre tine alergând,

Te scot din viața mea, dar nu din gând…

Și din iubirile efemere și eterne,

Ce se perindă pe pământ,

A mea, să fie una dintre ele,

Cu lacrimi și durere pe mormânt…

Despărțire

Eu te-am pierdut demult,

Dar nu am vrut să cred.

Așa că azi, ușor, ușor…

Eu mi te scot din piept.

Ce tare doare această rupere din mine,

Să dau deoparte din făptura mea,

Să rup, să scot imaginea cu tine,

Durerea, vreau s-o iei când vei pleca.

Nu vreau să îmi aduc aminte,

Această rupere de noi,

Dar vreau să am în gând și-n minte,

Începuturile noastre -n doi…

E trist când vezi că inima-ți e frântă,

În mii de bucățele de oglinzi,

Ce-odată tu, îți oglindeai în ele,

Iubirea și speranța dintr-un vis.

Și pleacă…chiar te rog sa pleci,

Îmi e de-ajuns această joacă,

Și care din tăceri, cuvinte reci,

A ajuns să nu-mi mai placă.

Vreau să te asigur că a fost frumos,

Și acele clipe minunate împreună,

M-au ridicat și-au cules de jos,

Că te iubeam, râzând ca o nebună.

Știu că ai fost acolo mai mereu,

În aventura mea prin viață,

Iar timpul ce-a trecut mai greu,

Eu aș fi vrut să-ți fiu în brațe.

Dar a fost bine și așa…

În mintea mea, doar existând,

Iubirea ce nu mi-ai putut da,

Decât un chip frumos în gând.

Tu m-ai făcut să fiu, ce nu am fost,

Un zâmbet pe o față împietrită,

Mi-ai dat scânteia ce-a aprins,

Acea iubire ne-mplinită…

Veți spune-acum că e păcat,

Să plâng iubirea asta fără rost,

Dar eu în ea m-am cufundat,

Iar inima mi-am dat-o, ca și cost.

Eu vreau sa pleci, dar să rămâi cu mine,

Eu te trimit, dar vreau să te întorci,

Te fugăresc, dar vin spre tine alergând,

Te scot din viața mea, dar nu din gând…

Și din iubirile efemere și eterne,

Ce se perindă pe pământ,

A mea, să fie una dintre ele,

Cu lacrimi și durere pe mormânt…

În Culori…

Când floarea ascunde culoarea-n splendori

Pe cer albastru răsăritul de soare-n culori

Răsună prin câmpii culoarea cântând

Mireasma culorii e adiere de gând.

Cântă în culori ciocârlia prin zborul în nori

Amintirea-n culori pictează fluturii-n zori

Peste nori în culori e gândul dorit

Curcubeul e plânsul oprit.

În amurg sunt culori dintr-un vis ce-a durut

În culori sunt secunde din timpul trecut

Primăveri sunt culori ce revin,

E viața-n culori, e divin. 

Insomnie

Nu pot să dorm, căci se tot zbat copacii,

De-atâtea inimi ce-au intrat în ei,

Să simtă energia oamenilor care,

Nu mai îmbrățișează nici un pom.

Le este dor de-a noastră prietenie,

Ce parcă a pălit spre orizont,

Fiind mai mult preocupați de tehnica abstractă,

Am desenat natura toată pe pereți.

Dar vremea trece și iar vine,

De mâine este primăvară

Și-n zori, la răsărit, ne bate în ferestre,

Un soare prietenos și bun.

Cu ochii sclipitori de bucurie,

Ne cheamă să ieșim în poienițe,

S-aducem pături și să stăm,

Pe iarba verde cu miros de ambră.

Cum somnul fuge de la fiecare,

Fiind tot timpul ocupați cu gânduri,

Luăm la numărat stele albastre,

Până ce soarele le închide iar în casa lor.

Și-n acest joc de du-te-vino,

Al nopților și zilelor, fiind părtași,

Am înțeles că ce a fost n-o să mai fie,

Iară natura strigă după noi.

Insomniaci cu ochii înroșiți,

Pășesc agale pe trotuare din betoane,

Fără să vadă corcodușii înfloriți,

Ce s-au ascuns în parcurile goale.

Dar astăzi ne propunem ca să respirăm,

Parfumul florilor ce au pocnit în soare

Și noaptea să ne odihnim liniștitor,

Redându-i vieții sensul și valoarea.



Minți ca la meteo

Sfârșitul ăsta de săptămână am verificat credibilitatea unor afirmații deja încetățenite. Când se spune că minți ca la meteo și că timpul este probabil, să știți că-i tare adevărat. Chestia este deranjantă doar atunci când constați că-i probabil rău de tot. Muncești o săptămână întreagă pe vreme acceptabilă și mint ăștia de la meteo, că-n sfârșit de săptămână ai să ieși cu albinele la mușinat floricele. Au făcut un calcul greșit, spuneau că o să bată temperatura spre 20, doar că aceste grade s-au adunat în zilele de sâmbătă și duminică. Se pare că ceva corcoduși ascultă prognoza ăstora și s-au apucat de înflorit, nu știau că dimineața dă bruma. Cred că se constată că mi s-a făcut dor de soare și de temperaturi mai prietenoase, din alea de umblat haihui. Poate se grăbesc și ăștia cu terminatul podului, ca să nu mai pierd și să mă enervez cu toate specimenele de la trecere bac. La bac am constatat o altă realitate națională, “măcăitorii” seamănă crunt între ei, fără specific zonal, iar când îi recunoști și-i vezi și la volan, te cam trec fiorii.
Abia aștept sfârșitul ăsta de săptămână, să văd dacă trec la mânecă scurtă, după cum prognozează unii vremea …probabilă. 

Perfect întreagă

Cea mai mare greșeală e că fiecare intră în relație dintr-o anumită nevoie. De afecțiune, dragoste, aprecieri, etc. Și atunci tinzi să iei de la partener tot ce consideri că ți se cuvine, iar dacă nu primești, iubirea ta mare și înflăcărată se transformă în regrete, furie și câteodată ură. Asta nu e iubire draga mea. Dacă spui că îl iubești, poți să o faci oricum. Fie că e lângă tine, sau nu. Chiar dacă e în brațele altei femei sau la mii de kilometri distanță. Dacă ai o inimă deschisă, te simți fericită, plină și iubitoare doar pentru că el există undeva. Și poți să-i trimiți bucățele de iubire și lumină oricum, în orice condiții. Asta nu-ți poate lua nimeni. Dacă vrei relația de iubire perfectă, sufletul tău pereche…va trebui să o cauți dintr-un preaplin, nu o nevoie. Caută să te cunoști, accepți și iubești așa cum ești, apoi dăruiește bucăți din tine, fără să aștepți nimic în schimb. Atunci vei primi tot. O dată cu iubirea, vine și eliberarea ta. Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul său și acceptă că oamenii intră în viața ta cu scopul de a-ți arăta părți din tine, nu pentru a-ți umple golurile. De-a lungul vieții ai luat decizii împinsă de două mari emoții. Iubirea sau frica. De fiecare dată când alegi din frică, ai nevoie de confirmări, de oameni care sa-ți umple golurile și să-ți îmbrace frustrările în straie de sărbătoare. Însă niciodată nu va fi suficient pentru că ești în neadevăr. Nu există gol. Ești perfect întreagă, însă ți-ai închis inima și te privești cu ochii fricii și te critici pe tine și pe ceilalți… 

Mai Stai

Mai stai lângă mine o noapte,

Nu-i timpul să-ți iei bun rămas,

Vei fi multă vreme departe,

Mai stai lângă mine un ceas.

Sărută-mi și ochii și gura

Și strânge-mă tare la piept,

Simți-vor de doruri arsura

Și greu îmi va fi să te-aștept.

Ce cald e la tine în suflet,

Ce bine-i la tine în gând,

Mai e încă timp de-un răsuflet,

N-aud miezul nopții bătând.

Mai stai înc-un ceas lângă mine

Și-apoi va fi vremea să pleci…

Cândva te-oi întoarce, știu bine,

Pe-a vieții cărare să-mi treci.

Un om mereu îndrăgostit

Da, sunt un om mereu îndrăgostit… De Viață sunt îndrăgostită… De versurile unui cântec care mă răscolesc până în adâncuri… De lacrimile unui copil, murdar din cap și până în picioare, însă dornic să supraviețuiască aici, în jungla asta umană unde a ajuns fără să dorească, dar mulțumește pentru că există… De curcubeul răsărit după ploaie sunt îndrăgostită și de povestea lui tapetată pe cerul sufletului omului… De ciripitul păsărilor în diminețile zgribulite de zorii născuți prea devreme… De picăturile căzute din ochii îngerilor triști, pe asfaltul bătătorit de piciorul omului, sunt îndrăgostită și de iubirea lor pentru noi, cei care nu merităm… De mâinile încleștate și sărutul buzelor fierbinți, simțite printre pleoapele închise și pași săltați pe caldarâmul numit Viață, sunt îndrăgostită! De povești născute din nimic și de visele transformate în realitate… De tine sunt îndrăgostită, care mă accepți așa cum sunt, imperfectă și plină de defecte, râzând sau plângând, cu o poftă nestăvilită… De  îndrăgosteala asta o să-mi fie dor, când timpul meu se va scurge! 

Mai rămâi

Tristețea m-apasă, te-ai dus ca o ceață

Te rog îmi mai lasă, sclipirile viață!

Te rog mai rămâi, și fii cu blândețe

Pe frunte să-mi pui, celest, tinerețe!

Himeră de gheață, te rog să mai stai

Alintă-mă viață cu roua de mai!

Mai vreau să mai zbor, în spațiu haotic

Să gust din nectarul ce-l spulberi hipnotic!

Frunzișul mi-e veșted, se duc anii mei

Așează-mi pe creștet, te rog, ghiocei!

Mai lasă-mi mireasma adâncă de dor

În visu-mi lăuntric să mă desfășor!

Dă-mi clipe, dă-mi flori și muguri de brad

Dă-mi aripi și nori, mai vreau să mă scald,

În raze de soare, în iaz de lumină

În câmp de verdeață, în noapte senină!

Hai viață, îți cer să fii generoasă

Mai am năzuințe ce viu mă apasă !

Ființe ce-așteaptă în vers să dezmierd

Și focul iubirii în care mă pierd!

Mitocani

Din păcate trebuie revenit periodic la apelul către mitocani. Sunt și eu un fel de visătoare, cred că mitocanului dacă-i explici o chestie de bun simț, o să se civilizeze. Probabil ar fi mai bine să zic că-i un apel de luptă contra mitocăniei. Mă refer specific la comentatorii necunoscuți. Când postez ceva pe aici, mă refer la problemele pe care le observ în societate, la meseria în care activez și la acțiunile sau mai degrabă la inactivitatea unor politicieni ce ne complică viața. N-am pretenția că le știu pe toate, că nu pot greși, că sunt foarte informată, că alții n-au dreptate în ceea ce spun. Citez cu aproximație un citat” oamenii normali învață din propriile greșeli, cei deștepți din greșelile altora, doar prostul le știe pe toate”.

În concluzie, n-am pretenția ca toți să fi de acord cu ceea ce scriu pe aici, doar că aștept o contra opinie făcută în termeni eleganți, argumentat și fără pertu-isme, mai ales că nu ne cunoaștem în majoritatea cazurilor.

Pentru mitocani o să exersez ștergere, spam și blocare ip. 

Cât aș fi vrut!

Cât aș fi vrut iubirea să mi-o dai,

Să gust din mierea florilor de rai

Iar în argintul nopților cu stele

Să stingi tristețea dorurilor mele!

Să mă păstrezi la piept, cât aș fi vrut!

Ca într-un cuib din care m-am pierdut

Să-mi regăsesc în tine alinarea,

Oriunde-aș fi să îți aud chemarea!

Iar glasul tău să-mi fie mângâiere

Și răsuflarea dulce adiere,

Să mă alinți cu sărutarea ta,

Cât aș fi vrut! Și cât de mult aș vrea

Să mă topesc în mâna ta fierbinte,

Să ne-nțelegem fără de cuvinte

Iar în adâncul dragostei genuni

Să ne lăsăm cuprinși ca doi nebuni!

Cât aș fi vrut cu mine să mai stai,

Să gust din mierea florilor de rai,

Să nu-ți mai caut în zadar privirea!

Cât aș fi vrut să nu ucizi iubirea!

Rămâi cu mine

În viața mea ai fost ca un miracol

Ce s-a-mplinit când nici nu mă gândeam.

Cum aș putea să mă despart de tine?

Cum să trăiesc știind că nu te am?

Mi-aș vinde anii-n târg ca pe mărgele,

Dar ultima suflare să ți-o dau!

La ce-aș trăi de n-aș mai fi cu tine?

Și fără tine ei ce rost mai au?

Să rătăcesc prin propria-mi viață

Simțind dureri ce nu le-aș suporta?

Un simplu trup rămas fără de suflet

La ce-ar trăi, de ce ar exista?

M-am dăruit cu totul numai ție,

Îmi ești deopotrivă ger și foc,

În urma mea surpată e cărarea,

Chiar dac-aș vrea, n-am cum să mă întorc.

Am fost un timp încremenită-n gheață,

Iubirea ta m-a învățat să zbor,

Rămâi cu mine dacă mi-ai dat aripi

Căci, fără ele, sigur am să mor.

Le-am simțit pe pielea mea

Nu mor caii când vor câinii…

Zice-o vorbă din bătrâni

E valabil pentru unii

,, Nu mor caii când vor câinii

Nici câinii când vor stăpânii ”.

În viață o duci cam greu

Dacă ești din neam sărac

,, Dumnezeu îți dă de toate

Dar nu îți bagă și-n sac ”.

Omule să faci doar bine

Tu pe lume cât trăiești

Dă și haina de pe tine

,, Bine faci , bine găsești ”.

Sunt doar câteva proverbe

Care își au înțelesul

Azi să nu mai crezi în nimeni

Interesul poartă fesul .

Orice ai face, orice ai zice

Îți dai seama peste ani

Fratele, rămâne frate

Dar ,, brânza e tot pe bani ”.

Toți sunt curioși din fire

Și-ți șoptește binișor

Îți vor binele din lume

Nu mai bine decât lor.

Când de la viață primești

Lovitura de nuia

Nu arunca pisica moartă

În grădina altuia.

Să fii om cu demnitate

Și privește drept în față

Ia-te cu soarta la trântă

Fir-ar mama ei de viață .

Cât ar fi soarta de rea

Nimeni n-o poate schimba.

Ce-i scris de la Cel de Sus

Ai tu pe pământ de dus.

Ascultă la vorba mea

Cât ești omule pe lume

Prețuiește-te un pic

Că toate rămân de tine.

Cea mai mare bogăție

Este casa-n care stai

Buzunarul de la spate

Și lădița cu mălai .

Restul e apă de ploaie

Fiecare-i pentru el

Când te afli la strâmtoare

Te trezești tot singurel.

Astea toate ce v-am spus

Le-am simțit pe pielea mea…

Risipire

Cu fiecare lacrimă mă îndepărtez de tine

Și plâng fără încetare simțind că nu-mi e bine !

Cu fiecare clipă mai pierd din amintiri

Și mi se rup din suflet emoții și sclipiri!

Cu fiecare oră încep să mă răcesc

Și mă înspăimântă gândul că n-am să mai iubesc!

Cu fiecare zi mă îndrept către uitare

Silită de rațiune și asta rău mă doare!

Cu fiecare dor ce nu e împlinit

Mă apropii cu durere de nobilul sfârșit!

Cu fiecare vis în care nu mai ești

Îmi creionez destinul și tu nu mă însoțești!

Cu fiecare zbucium de groaznică durere

Mă domină frustrarea și să cedez îmi cere!

Tot zboară al meu suflet continuu printre stele

Fugind de clipa în care se va lipi de ele!

Mă dori…tu

Mă doare această tăcere ce ai în minte,

Mă doare acest zbor cu aripile frânte,

Mă doare prezentul, dar și trecutul,

Mă doare începutul, mă doare sfârșitul.

Mă doare tot ce-i rău și ce-i bine,

Mă doare iubirea ce-o am pentru tine,

Mă doare zâmbetul tău diafan,

Dar și minutele ce aleargă în van.

Mă doare secunda ce trece prin mine,

Și fiorul dragostei ce-l am la inimă,

Asta sunt eu când mă pierd în iubire,

Un ghem de durere …aruncat în lumină.

Parodie zâmbete

Mama intră obosită în cameră…

– Ia astea și pune-le în dulap!…

răsuflu ușurată… ‘Credeam c-o să spună să vin să facem matematică…’

-…și să vii să facem la matematica!

Dezamăgire completă… Hmpf! Și cum fără stres zilnic nu se poate, apare Hema

– Ce-i?

– Speram să nu aducă vorba de matematică…

– Păi și?

– Păi tocmai asta e! Speram… Acu’ trebuie să caut cărțile alea prăfuite și-un caiet…de când n-am mai deschis o culegeree…

– Ei hai că nu-i așa rău!

– Zici așa că tu nu mergi la școală în fiecare zi… printre toți copii de ‘tablă’…

– Ee… Poate merg… Și poate se nimerește pe data tezei…

– Vrei să zici căăă…

Rămân înmărmurită. Dacă ar vrea… Și totuși se uita la mine cu privirea aia care cere să fie urcată în slăvi… că parcă merita…

– Aham… pe 5 nu?

– Hema, ți-am spus că te iubesc?

– Nu pâna acum… da’ vezi să nu îți dai gându’ pee…

Fugi la matematica aia… să vedem ce îți mai bate capu’ când te întorci de la praf și mina de creion…

-Ei… da… hai că sigur nu îmi vine vreo idee prea rea… O să fie o idee

malefică produsă cu migală în timp ce mama îmi explica cum să-l aflu pe

x.. .Să vezi că o să ne distrăm!

– Fugi!

– Hai te roog… Încă nu m-a strigat și poate-poate uita…

‘Steefi!’

-…Bine, m-am înșelat…nu uita!

– Poate scapi…

– Altădată…

Doamne, ai te rog grijă de noi !

Nu contează cum sunt…ce fac…în ce situație sunt. Eu îți mulțumesc Doamne pentru răbdarea ce o ai cu mine… Uneori spunem că ne-am săturat de atâta răbdare, însă nu ne gândim la tine…la câtă răbdare ai tu cu noi. Îți mulțumesc Doamne și în numele familiei,… îți mulțumesc că suntem în viață îți mulțumesc că ne-ai dat posibilitatea … să vedem minunățiile lumi pe care tu le-ai creat pentru noi toți. Azi gândindu-mă la nevoile mele și la cât de greu îmi este fără părinți… m-a săgetat odată în inimă și gândul sa dus la tine ca de fiecare dată, atunci m-am luminat, gândurile au început să vină pozitiv, să te simt Doamne alături de mine. Doamne datorită ție avem urechi și datorită ție am putut auzi de Tine, îți mulțumesc din tot sufletul Doamne că ești alături de noi, îți mulțumesc că ai fost mereu alături de noi, în clipe grele… ne-ai ajutat de fiecare dată să ne ridicăm, mi-ai ascultat rugăciunile chiar dacă eu sunt o netrebnică uneori și am multe păcate. Tu Doamne mă asculți și de fiecare dată te simt când am gânduri negre. Te rog Doamne din tot sufletul nu ne părăsi… nu te depărta de la noi. Toată speranța și nădejde am în tine Doamne… numai tu ne poți ajuta să ne descrețim frunțile. Știu că nu este ușor pentru noi păcătoși…dar tu Doamne ești bun și răbdător și cred cu tărie că va veni și timpul când oamenii vor deveni mai buni. Te rog Doamne ai grijă de noi toți, iartă-ne greșelile, spală-ne sufletele noastre…ne curățește inimile și gândurile cele rele. Fără tine, nu există Mântuire. Iartă-ne Doamne și ai te rog grijă de noi. Mulțumesc Doamne din tot sufletul pentru tot.🙏

Doar noi

 Pe o margine de gând, prins în zbor cu fluturii

Te rechem și te cuprind cu izvorul din Cuvânt

Eu să fiu metafora florilor tale de gheață

Tu să-mi fii destin întârziat în soartă.

În visarea mea de fată colorez ziua de mâine.

Clipa adormită ieri, albă să tresară azi.

Efemerul să se-nchidă în albastrul din iubire

Clipei să-i revină șansa să strălucească în Lumină.

Te-am pictat pe curcubeul dorului-dor cu Veșnicia.

Rătăcind pe vechi cărări fără visul de mai bine

Într-o seară oarecare ți-a deschis iubirea poarta

Și ți-au renăscut în suflet mii de vise și speranțe.

Am călcat cu pași de Îngeri peste podul răului

Și am înflorit câmpia arsă cu dezamăgiri

Cu alese flori udate, cu o lacrimă din zori

Renăscută din culoarea cerului fără de nori.

Vise frumoase-somn liniștit

Noi de cele mai multe ori suntem propriile noastre arme ascuțite când vine vorba de relaxare, odihnă… Am avut câteva zile puțin mai zbuciumate decât normal și am dat totul peste cap, în special somnul. La început nu am luat în serios, însă după câteva zile mi-am pus întrebări și am început să îmi impun, să îmi controlez gândurile…mai bine spus…să îmi programez singură, chiar și ceea ce doresc să visez. Nu e deloc ușor, însă încerc să mă detașez de toate gândurile negative…ceea ce este foarte greu,…și încerc să mă concentrez doar asupra activităților ce mă destind. Și muzica e benefică, însă mie seara târziu nu mă prea ajută la somn. Pentru mine e benefic doar proiectarea în minte al imaginilor frumoase, plus lenjerie de pat albă, o cană de ceai de tei înainte de a mă culca. În decursul timpului am observat că stresul cotidian ne poate da chiar și coșmaruri noaptea, de aceea m-am decis să beau ceai de tei înainte de culcare deoarece teiul are un efect plăcut și calmant asupra sistemului nervos, sau o cană de lapte ce conține serotonină, o substanță pentru somn și bună dispoziție. Unele cunoștințe spun că pe ei îi adoarme calculatorul sau televizorul, însă la mine nu este așa și nu sunt de acord cu asta pentru sănătate…deoarece zgomotele, scenele ne poate influența subconștientul. M-am decis să îmi combat stimulii exteriori pentru a putea avea o noapte liniștită. Înainte de culcare am înlocuit televizorul și calculatorul cu o carte, aerisesc bine camera și…somn ușor…vise plăcute!

Melodia sufletului nostru

Prea multă agitație în jur

Ca să rămânem conectați la melodie,

E de ajuns să inspirăm adânc

Și tot ce ne alcătuiește ca ființă,

Și prea puțină tihnă pentru Suflet,

Să-i dăm răgaz și peste zi, ar vrea,

Pentru a-i asculta cântecul magic.

Pe note muzicale fără seamăn,

El ține echilibrul vieții noastre,

Într-un continuu dialog comun,

Pe ritmul minunat primit,

Din prima zi a existenței.

Nu trebuie să fim cunoscători în acest sens,

Compozitori cu studii muzicale,

Căci fiecare simte al său ritm

Și-l fredonează dimineața, la înviorare.

E atâta veselie pe al nostru chip

Și strașnică petrecere în Suflet,

Când ne lăsăm purtați pe aripile dansului ad-hoc,

Iscat de muzica ce corpul o percepe.

Aliniați în plan superior,

Cu mintea, Sufletul, inima, corpul,

Simțim acele unde muzicale cum roiesc în jur

Și-și instalează bașii în timpane.

Plutim în armonia ce-i desprinsă din poveștile cu zâne

Și tot ce trebuie făcut anticipăm,

Suntem într-un miraj multicolor de stele,

Dar cum deschidem ușa și ieșim în stradă,

Sonorul muzicii din Suflet s-a diminuat.

Ne tot perturbă zgomotul produs,

De multitudinea mașinilor ce roțile-și învârt,

Freamătul străzii ce se animează de cu zori,

Căci fiecare are câte-o treabă de făcut

Și-i musai să o începi la prima oră.

Ziua continuă în alergătură, fiind

Tot timpul ce-o compune, ocupați,

Mai auzim din când în când din melodie,

Dar n-avem cum s-o fredonăm

În fața publicului larg.

Omul de azi se zice că-i modern,

Fiind crescut și înconjurat doar de tehnologie,

Dar tocmai toate acestea ne-au îndepărtat,

De melodia Sufletului nostru.

În clipele de liniște ivite,

Se-aude iarăși melodia noastră,

Ne bucură să știm că nu s-a supărat

În acel timp, cât nu i-am acordat atenție.

Se simte imediat cum încordarea nu mai este,

Cum mintea se destinde și inima vibrează,

În ritmul muzicii care descarcă endorfine în corp,

Să ne simțim extrem de bine în pielea noastră.

Și astfel, prinși iar de vraja

Melodiei Sufletului nostru,

Totul se derulează ca hipnotizat,

Nu mai simțim nici presiune, nici dificultate,

Găsind soluții pentru orice lucru complicat.

Nu e ușor, dar nu-i nici greu,

Se va alinia conform Legii Divine care ne-a creat.



Îmbrățișări

Minunat gest este îmbrățișarea,

Ce vine chiar la timpul potrivit,

Îți spulberă, pe loc, oftatul

Și degajează sufletul de mult balast.

Îmbrățișările ne pun în rezonanță,

Cu tot misterul cel universal,

Creează legături mult mai profunde

Și ne deschid, spre ceruri, inimile larg.

Îmbrățișarea e calmantul pentru minte,

Susține dragostea, crescând încrederea,

Eliberează un hormon, oxitocină

Și adaugă vieții, încă o zi.

O îmbrățișare afectuoasă,

Poate să spună mult mai mult decât orice cuvânt,

Căci copleșit de sentimente,

Este posibil, să nu îl găsești.

Puterea ei este atât de mare,

Manifestată prin efectul remanent,

Iar dacă vei îmbrățișa și viața,

Doar soare o să fie pe-al tău cer.

Îmbrățișăm când avem reușite,

Când trecem prin momente dificile,

Dar ce frumos ar fi dacă de azi,

Ne-am oferi cadou, îmbrățișări!

Să îmbrățișăm tot ce ne iese-n cale,

Fie că-s oameni sau că sunt copaci,

Roua de dimineață, stele, ploi, pe toate

Să le armonizăm cu ale noastre energii.

Îmbrățișări vindecătoare înconjoară,

Planeta ce ne ține pe a ei spinare,

Formând în jurul său corsetul,

Care să îndrepte viața către nemurire.

Pas în doi

Tu mă iubești așa cum sunt,

Fără să încerci ca să mă schimbi,

Mă lași să fac alegeri, una după alta,

Știind că a iubi, înseamnă libertate.

Atenția este vizorul vieții,

Ce ne focalizează în prim-plan,

Lăsând să-și facă treaba, așa cum se cuvine,

Instinctul care vine din interior.

El nu ne vrea să ne simțim blocați,

Într-un tandem ce nu evoluează,

Datori suntem, să creștem amândoi,

Iar tu ai înțeles, deja, cum stă această treabă.

Indiferent ce joburi am ales

Sau poate ele ne-au găsit pe noi,

Reacția avută, să se manifeste,

Cu fast și bucurie pentru amândoi.

Evoluăm și niciodată nu o să mai fim

Cum am fost ieri, acum o lună sau acum un an,

Dar cel mai important, pentru un cuplu,

Este să fie în același ritm.

Eu te iubesc așa cum ești,

Fără să încerc ca să te schimb,

Te las să faci alegeri, una după alta,

Știind că orice ar fi, tot te urmez.

Ne-am întâlnit să ridicăm iubirea,

Pe cele mai înalte culmi,

Sporind în suflete imensa mulțumire,

Că ne susținem reciproc.

Suntem capabili de orice este frumos,

Putem s-aducem zâmbete pe buze,

Atunci când cineva e în impas,

Nu trecem cu vederea acest lucru.

Mergem la pas, luându-ne de mână

Și ținem ritmul energiei vieții,

Urcăm treaptă cu treaptă către suflet

Și ascultându-l cu atenție.

Sufletul meu vibrează cu al tău,

Împărtășesc secretele uitate,

Ne-atrag atenția, când suntem spectatori,

Spre bucuria, inimilor noastre.

Așa ne întoarcem la origini,

Gustând, puțin câte puțin, din tainele ascunse,

În noi se află tot ce este Sus

Și tot ce-a fost, și o să fie pe acest Pământ.

Pornit-am căutarea sinelui prin lume,

În doi, e mai frumos și de folos,

La pas ne este bine și menținem ritmul,

Cu fericirea care e în noi.

Timp liber

Dacă am timp liber, urmăresc și ceva filme la televizor. Acestea sunt întrerupte invariabil de calupuri de anunțuri publicitare. Și iar invariabil începi să te crucești de unele anunțuri.

După frecvența publicării unui mesaj publicitar, am aflat că majoritatea populației feminine din România suferă în tăcere, având usturimi și mâncărimi în zone delicate, și-și ostoiește suferința cu Vagisan, în care au deplină încredere deoarece este din Germania…ha.

Aflam și un lucru îmbucurător, cei de la Dr. Max vor ține lumina închisă noaptea-n farmacii, ca să nu crească prețurile la medicamente.

Urmează vocile sâcâitoare din unele reclame, cea a celui ce face reclamă pentru Altex, care parcă-i strâns de…fudulii(vorba din popor) și vocile duduilor ce mitraliază numele firmelor cu succesiuni de litere…CCC și XXX. Probabil și felul ăsta de „recitare” gâtuită/pițigăiată și mitraliată, o fi vreo strategie publicitară și nu știu eu. În orice caz pe mine mă agasează, de mult n-am văzut o reclamă haioasă.

În concluzie, ținând cont de frecvența reclamelor, suntem o nație bolnavă rău, ne bagă ăștia pe gât o groază de medicamente. De atâta Alle gel dat pe picioare, o să fie femeile toate cu picioare…claxonabile. O să-mi spună unii că de aia este telecomanda, să pot schimba canalul dacă nu-mi convine. Nu știu dacă ați observat, dar pe toți îi apucă publicitatea-n același timp.

Asta e, n-o să dispară reclamele și nici sâcâiala lor, oricât de cretine sunt.

De la început

Dacă ar fi s-o iau de la început,

Aș merge pe aceleași dragi poteci,

Ce m-au purtat spre dragoste și dor,

Găsindu-te pe tine, dragul meu.

Tu mă știai de multă vreme,

Eu nu-ți văzusem, dragul chip,

Doar auzisem despre tine,

Numai povești fără sfârșit.

Pe drumurile ce erau comune,

Doar ochii tăi mă reperau tiptil,

Eu îmi feream privirea de oricine,

Fiind timidă până peste cap.

Misterios și plin de voioșie,

Erai descris de prietenii comuni,

Un amalgam de drumeții și poezie,

Stârnit-au curiozitate inimii.

Nimic nu poate egala momentul întâlnirii,

Erai mult mai frumos decât aș fi visat,

Eu am roșit, când mi-ai dat trandafirul,

Iar tu te-ai fâstâcit de-a binelea.

Dacă ar fi s-o iau de la început,

Aș căuta s-ajung, mai repede, pe aceleași drumuri,

Să te întâlnesc pe tine, dragul meu,

Căci te știam din vise și poeme.

Având idee cine ești,

Aș sta să-ți urmăresc privirea

Și în momentul oportun,

Să mă prefac că un pantof, mă strânge și mă doare.

Tu, ca un gentleman adevărat,

Să te oferi să îmi slăbești cureaua

Și dezlegând, apoi, mistere,

Să ne trezim mergând desculți.

Prin iarbă și nisip să alergăm,

Grăbindu-ne să prindem trenul vieții,

Căci am bilete pentru amândoi,

Să împărțim același drag cupeu.

Oricum ar fi să fie calea,

Pe care trenul a ales-o,

E clar că începutul trebuia să fie, ca într-o poveste,

Cu un băiat, o fată și a lor iubire.

Noi nu ne-am întâlnit întâmplător

Noi nu ne-am întâlnit întâmplător…

așa cum alții cred…

lasă-i să creadă…

ne-am întâlnit purtați de dor,

de dragoste

să nu ne piardă…

să nu ne lase rătăcind pe drum,

mergând fără de noi

gândind…niciunde…

să ne unim dintr-un atom

ce ne-a găsit prin unde

electrice,

magnetice

și chiar de rezonanță,

de-atâta timp ne căutam,

nici noi nu mai știam

ce ne pătrunde

așa deodată…

o dragoste din ce în ce

mai mare,

mai frumoasă…

în sufletele noastre ce-au trăit

doar în durere

arsă…

De-atunci o viață o trăim

dorindu-ne -mplinirea

de-a fi pe veci nedespărțiți…

dar cum să fii ?

Ne amăgim…?

iubind mereu iubirea.

Constat cu stupoare

Eu constat cu stupoare și cu groază că de fapt evoluția este de fapt o involuție, din toate punctele de vedere. Mentalități agățate de niște principii inventate ajung să aibă puterea de a decide asupra unui corp pentru care doar eu răspund. De aceea e al meu și orice formă de spirit trăiește în el, tot al meu e și decizia trebuie să-mi aparțină, atât timp cât răspund pentru acțiunile și reacțiile lui. Câte persoane, din cei care iau astfel de decizii și implementează astfel de legi, sunt femei? Aș fi foarte curioasă să aflu cum se simte un bărbat pe care, prin lege, statul îl obligă să se castreze, în cazul în care are contact cu o femeie care ajunge să avorteze. Sau dacă femeia rămâne gravidă și este obligată să facă acel copil, fără să și-l dorească, bărbatul respectiv să își asume tot obligatoriu, adică fără să se fofileze de responsabilitate, cum se întâmplă frecvent, creșterea și educarea copilului, indiferent de ce face mama. Pentru că, odată obligată, ea nu poate simți tot acel cumul de sentimente reale și nemaipomenite, așa cum simte o femeie care și-a dorit un copil. A gândi doar într-o singură direcție, cu ochii într-o singură groapă, culmea, aceeași dintotdeauna, promovând niște idei răstălmăcite și învechite, prin constrângerea libertăților de decizie, a dreptului unui om asupra propriului corp, duc …nicăieri. Nu vorbim de feminism aici. E vorba că se încalcă niște drepturi fundamentale, cum ar fi cel la integritate fizică și psihică de exemplu. Aspectele sunt multiple și duc într-o direcție discriminatorie și macabră, chiar dacă pretextul este unul nobil. Pentru formarea unui embrion este nevoie de două celule, în ce privește specia umană. Dacă tot au în cap nu știu ce rahaturi de a ne transforma în ce vor ei, măcar să avem consecințe de suportat și traume de ambele părți, dacă ne considerăm evoluați și ne batem cu pumnul în piept că raționamentul nostru este la cote maxime. Nu sunt de acord cu nimic din ce un om consideră că nu dorește să fie, să facă sau nu-și dorește să aibă.

Minciuna are multe fețe

De ai mințit pe cineva,

De fapt, te-ai păcălit pe tine,

Căci orice spui neadecvat

Ți-apasă greu pe umeri.

De-ai înflorit cu drag și spor,

Vorbe și fapte multe,

Nu ai făcut decât să-ți pui,

Lanțuri de mâini și glezne.

De ai vorbit prin vicleșug,

Cu două, șapte înțelesuri,

Rănită-i aripa de Înger,

Ce-ți stă pe umăr și tot plânge.

De ți-ai ascuns gândul parșiv,

Nutrind în față sentimente prietenoase,

Te-ai condamnat fără să știi,

La cea mai dezorientată viață.

De n-ai fost sincer și n-ai spus în față:

Ce simți, ce crezi și vezi în realitate,

Ai lingușit, mințind frumos,

Ca să obții ceva foloase.

De-ai pus în vorbe gândul bun,

Dar faptele au dovedit contrariul,

Au răsărit ghimpii sub tălpi,

Pe toate drumurile sorții.

De ai făcut furnica, armăsar

Și greierele, acvilă de munte,

Te-ai amăgit în Suflet și-n simțiri,

Știind că orice ai fi spus:

Nu ai dreptate.

Zâmbete pentru weekend

Vasile ajunge acasă după ce a stat la câteva pahare de vin cu prietenii.

Bărbatul o roagă pe soție să-i pună ceva de mâncare, se așază la masă și la un moment dat aude un zgomot pe balcon.

Se duce glonț să vadă despre ce este vorba și vede un bărbat în chiloți, speriat de moarte.

-Ce faci, măi, la mine pe balcon?

-Domnule, fii rezonabil. Nu face scandal, te implor.

Am avut și eu o aventură cu femeia de la etajul de sus, a venit soțul ei acasă și n-am avut ce să fac. Am coborât pe balcon la dumneavoastră.

-Bată-te să te bată! Nevastă, adu o pereche de pantaloni de-ai mei să poată pleca omul acasă.

Bărbatul pleacă, iar cei doi soți se pun la culcare.

Spre dimineață Vasile sare ca ars din pat și începe să-și pălmuiască nevasta.

-Ce-ai, omule? Ce-ți veni?

-Abia acum am realizat că noi stăm la ultimul etaj.

– Ce înălțime are nevastă-ta?

– 1,50.

– Ai ales răul cel mai mic!

Știe cineva un meseriaș care montează cârlige de măcelărie în dormitor și nu îmi dă block după ce îl întreb? Mulțumesc anticipat.

În caz că nu aveați pe cine să înjurați. Beau vin roșu la doradă și nu port chiloți în duminicile impare.

Mi-am găsit într-un final motivația să alerg. La fiecare sprint, îmi aplaudă țâțele.

Citez din Ordonanță: “Absența celor dragi este dureroasă, dar pierderea lor POATE fi tragică”. Cam care ar fi criteriile?

– Iubire, sunt însărcinată! Ce ai vrea sa fie?

– O glumă!

– Iubire, dă-mi-l puțin pe bebe.

– Așteaptă să plângă.

– Să plângă? De ce?

– Pentru că nu-l găsesc!

Un bărbat se uită la TV și se trezește cu o tigaie în cap de la nevastă

– Asta pentru ce este, dragă?

– Ce e cu numele Laura, scris pe biletul ăla?

– A, e numele unui cal pe care am pariat la cursele de cai!

Soția pleacă liniștită… A doua zi, bărbatul se trezește cu o tigaie și mai zdravănă în cap.

– Asta pentru ce mai e, dragă?

– Te-a sunat calul!

Românie, Românie, Stat de drept în agonie

Ce-ți doresc eu ție ?

Oamenii tăi mari

Tagmă de tâlhari

Duși la pușcărie

Asta-ți doresc ție !

De la 1 Ron la 50 bani! 25 bani de la stat, 25 de la companii! Halal guvern!

Mâine fac 40 de ani, nu îmi vine să cred. Credeam că la 40 de ani o sa fiu adultă, dar nu am reușit, încercăm la anul. Azi m-am scos la brunch, la shopping, la făcut codițe pe plajă și diseară mă scot (de data asta nu eu însămi, dar prietenii) la o masă fandosită, pe care vă rog, haideți să ne rugăm în grup să o plătească ei.

E ușor

E ușor să judeci, când nici tu nu înțelegi

Și calci tot timpul în picioare ale vieții legi,

Ele nu sunt scrise în hrisoave sau tratate,

Caută-le-n suflet, le vei găsi acolo pe toate!

E simplu să îl judeci, pe cel care greșește,

Ajută-l, de poți, este mult mai omenește,

Nu sta mereu la pândă doar ca un vânător,

Aperi legile, îndrumându-l pe ne legiuitor.

E mai comod să judeci, e ușor și dă bine,

Crezi că poți să-l judeci pe cel de lângă tine,

Ești necruțător, e mult mai grea iertarea,

De sus privești disprețuitor, scurtezi zarea.

E bine să judeci și să dai verdictele tale,

Cel ce nu-ți dă dreptate, sigur a greșit calea,

Când nici tu nu știi care-i calea cea dreaptă,

Nu arunca primul piatra, fii bun prin faptă!

Ești darul promis

N-am crezut așa putere să se-ascundă în cuvânt,

Unul singur și acela nerostit…numai un gând…

Am ştiut din prima clipă că de cer ai fost trimis

Ca un dar pe care viaţa mai demult mi l-a promis.

M-am lăsat purtată-n braţe de iubirea ce-am simţit-o,

Legănată de un murmur ce mă însoțea:,,Iubito!…”

Cum atrag în miez de noapte ochii triști lumina lunii

M-ai atras ca pe o frunză în vârtelnița furtunii

Și îmi strig la cer iubirea ce mi-a ars ființa toată

Cum nici visul nu mi-a spus-o c-aș putea iubi vreodată

N-ai să poți avea scăpare chiar de vrei a te ascunde,

Gândul meu te însoțește și te caută oriunde,

Mai presus de rațiune și de tot ce ne desparte

O iubire-adevărată trece dincolo de moarte!

Nu-ndrăznesc nici ca idee, nu am cum, nu vreau să cred

Că din inimă vreodată aș putea să te mai pierd,

Că pierdută-aș fi-n vecie, preschimbată-n umbra ta

Până-n clipa-n care cerul printre stele mă va lua…

Bine ai venit!

Articole aleatorii

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Arhivă blog

Bine de stiut

Cand iti este dor de cineva sa nu inchizii ochii. Are sa-ti fie si mai dor!

Iti promit ca intr- zi cand o sa fim batrani, o sa te tin de mana si apoi uitandu-ma in ochii tai am sa-ti spun: "Ai vazut ca am avut dreptate? Am imbatranit alaturi de tine! Te iubesc!"

Comentarii recente

Social

De unde avem vizite?

Flag Counter
Intr-un ochi de apa patru ochi luceste
Ce sa fie oare? Este doua peste!
(fara poezie viata e pustiu)

Radio online



pagerank checker
💖 Copyright © 2018 - Blogul lui Petre Vitan
💖 Powered by Blogger ⋆⭒˚。⋆ Design by Petre Vitan ⋆⭒˚。⋆