Pițipoanca

Îndobitocirea virtuală atinge apogeul. Prostia se plimbă liberă lovind cu iuțeala fulgerului orice speluncă de socializare unde evoluează fel de fel de pițipoance și de înstrăinați psihic. ,,Nu doar cărțile ci și oamenii se pot citi printre rânduri.” Spre exemplu pițipoanca de oraș (de mall) înțolită fistichiu se citește după mers, fiecare pas e un fel de insultă. Pițipoanca de profil se citește după statusuri, poze, și postări în care etichetează jumătate din lista de prieteni virtuali. Pe cea de la țară o poți citi după sictirul extravilan cu care se adresează șoferului când coboară din microbuzul prăfuit. Multe au alături papițoiul, iubi-bubi, parfumat de te ustură ochii, care scuipă flegmele cât laba găștii și râgâie repetat degajând duhoare de canal pe o rază de 3km. O pițipoancă se consideră cea mai cea, dar în același timp are nevoie de eșecul altei femei pentru a se simți și mai și. Totuși în ziua de azi e greu să fii și pițipoancă, ai prea multa concurență, prea multe curci se cred păsări exotice. Deh, … orice femeie poate fi proastă aproximativ 5 minute pe zi; înțelepciune constă în a nu depăși această limită. Eu însă încep să cred că reîncarnarea există. Unele nu pot deveni atât de proaste într-o singură viață.