day - 00 month - 0000

Cântec de dor – Nichita Stănescu


Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasa un comentariu

Bine ai venit!

Articole aleatorii

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Arhivă blog

Bine de stiut

Cand iti este dor de cineva sa nu inchizii ochii. Are sa-ti fie si mai dor!

Iti promit ca intr- zi cand o sa fim batrani, o sa te tin de mana si apoi uitandu-ma in ochii tai am sa-ti spun: "Ai vazut ca am avut dreptate? Am imbatranit alaturi de tine! Te iubesc!"

Comentarii recente

Social

De unde avem vizite?

Flag Counter
Intr-un ochi de apa patru ochi luceste
Ce sa fie oare? Este doua peste!
(fara poezie viata e pustiu)

Radio online



pagerank checker
💖 Copyright © 2018 - Blogul lui Petre Vitan
💖 Powered by Blogger ⋆⭒˚。⋆ Design by Petre Vitan ⋆⭒˚。⋆