Da, sunt un om mereu îndrăgostit… De Viață sunt îndrăgostită… De versurile unui cântec care mă răscolesc până în adâncuri… De lacrimile unui copil, murdar din cap și până în picioare, însă dornic să supraviețuiască aici, în jungla asta umană unde a ajuns fără să dorească, dar mulțumește pentru că există… De curcubeul răsărit după ploaie sunt îndrăgostită și de povestea lui tapetată pe cerul sufletului omului… De ciripitul păsărilor în diminețile zgribulite de zorii născuți prea devreme… De picăturile căzute din ochii îngerilor triști, pe asfaltul bătătorit de piciorul omului, sunt îndrăgostită și de iubirea lor pentru noi, cei care nu merităm… De mâinile încleștate și sărutul buzelor fierbinți, simțite printre pleoapele închise și pași săltați pe caldarâmul numit Viață, sunt îndrăgostită! De povești născute din nimic și de visele transformate în realitate… De tine sunt îndrăgostită, care mă accepți așa cum sunt, imperfectă și plină de defecte, râzând sau plângând, cu o poftă nestăvilită… De îndrăgosteala asta o să-mi fie dor, când timpul meu se va scurge!
Bine ai venit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu