Doi oameni complet diferiți, dar atât de umani
Ceea ce mă impresionează cel mai mult la Petru și Pavel este cât de „oameni” au fost amândoi. Nu s-au născut sfinți, ci au greșit, au căzut și s-au ridicat, exact ca oricare dintre noi.
Petru a fost un pescar simplu, impulsiv și temător, care s-a lepădat de Iisus de trei ori, dar care a plâns cu amar și a primit puterea de a conduce mai departe comunitatea. Pavel, pe de altă parte, era un intelectual școlit, un om extrem de rigid care la început îi prigonea pe creștini, până când o minune pe drumul Damascului i-a schimbat radical viața.
Faptul că au sfârșit amândoi ca martiri la Roma, în aceeași zi, îmi arată că nu contează de unde pleci sau ce greșeli ai în spate. Ceea ce contează este transformarea ta interioară. Nu degeaba sunt considerați astăzi și ocrotitorii celor din închisori – e un simbol frumos al speranței și al celei de-a doua șanse.
-Farmecul de Sânpetru: Când natura își schimbă ritmul
În lumea satului, Sânpetru marchează miezul verii agrare, un moment în care natura pare să respire adânc înainte de marea recoltă. Îmi plac la nebunie legendele noastre populare, unde Sfântul Petru nu e o figură îndepărtată, ci un gospodar îmbrăcat în straie țărănești care umblă pe pământ cu Dumnezeu, are grijă de ploi și ține cheile Raiului.
Bătrânii spuneau că de Sânpetru se întâmplă lucruri magice în natură:Cucul și privighetoarea amuțesc, semn că prima jumătate a verii a trecut și începe perioada secerișului.
Apar licuricii, acele scântei mici despre care se povestește că vin din biciul Sfântului Petru, trimise pe pământ ca să-i ajute pe oamenii rătăciți prin păduri.
-Tradiții din suflet și miros de mere coapte
Pentru mine, ziua de 29 iunie miroase a mere proaspete și a miere. Una dintre cele mai frumoase tradiții este cea a „Moșilor de Sânpetru”. Esența acestei zile stă în coșurile pline cu mere, colaci și vase de lut umplute cu lapte sau apă proaspătă, duse la sfințit.
Se spune din bătrâni că femeile nu ar trebui să mănânce mere noi până în această zi, tocmai pentru a le sfinți mai întâi și a le da de pomană celor care au nevoie. Dincolo de superstiție, mie îmi sună a respect pentru roadele pământului și a generozitate curată.
La finalul acestui post, Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel este, pentru mine, un prilej perfect de introspecție. Îmi amintește că viața e un drum cu urcușuri și coborâșuri, dar că atâta timp cât avem credință și ne păstrăm sufletul deschis, putem trece peste orice încercare.
-Un gând bun pentru cei dragi
Pentru că este o zi de mare sărbătoare, nu pot să închei fără să mă gândesc la toți cei care își serbează astăzi onomastica.
La mulți ani tuturor celor care poartă numele de Petru, Pavel, Petra, Paula, Paul, Petruț sau derivate ale acestora! Vă doresc ca sfinții voștri ocrotitori să vă dea puterea lui Petru de a vă ridica după orice cădere și înțelepciunea lui Pavel de a vă urma drumul cu pasiune. Să aveți o zi plină de liniște, bucurie și oameni dragi aproape!
