Cât aș fi vrut!

Cât aș fi vrut iubirea să mi-o dai,

Să gust din mierea florilor de rai

Iar în argintul nopților cu stele

Să stingi tristețea dorurilor mele!

Să mă păstrezi la piept, cât aș fi vrut!

Ca într-un cuib din care m-am pierdut

Să-mi regăsesc în tine alinarea,

Oriunde-aș fi să îți aud chemarea!

Iar glasul tău să-mi fie mângâiere

Și răsuflarea dulce adiere,

Să mă alinți cu sărutarea ta,

Cât aș fi vrut! Și cât de mult aș vrea

Să mă topesc în mâna ta fierbinte,

Să ne-nțelegem fără de cuvinte

Iar în adâncul dragostei genuni

Să ne lăsăm cuprinși ca doi nebuni!

Cât aș fi vrut cu mine să mai stai,

Să gust din mierea florilor de rai,

Să nu-ți mai caut în zadar privirea!

Cât aș fi vrut să nu ucizi iubirea!