E un lung prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încît să n-o mai poți uită
Viață ta întreagă.
Dar încă de te-așteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar și cerul și pământ
Și pieptul tău se bate,
Și totu-atîrnă de-un cuvînt
Șoptit pe jumătate.
Te urmărește săptămîni
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminatori
Că soarele și luna,
Și peste zi de-atîtea ori
Și noaptea totdeauna.
Căci scris a fost că viață ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu