Îmbrățișări

Minunat gest este îmbrățișarea,

Ce vine chiar la timpul potrivit,

Îți spulberă, pe loc, oftatul

Și degajează sufletul de mult balast.

Îmbrățișările ne pun în rezonanță,

Cu tot misterul cel universal,

Creează legături mult mai profunde

Și ne deschid, spre ceruri, inimile larg.

Îmbrățișarea e calmantul pentru minte,

Susține dragostea, crescând încrederea,

Eliberează un hormon, oxitocină

Și adaugă vieții, încă o zi.

O îmbrățișare afectuoasă,

Poate să spună mult mai mult decât orice cuvânt,

Căci copleșit de sentimente,

Este posibil, să nu îl găsești.

Puterea ei este atât de mare,

Manifestată prin efectul remanent,

Iar dacă vei îmbrățișa și viața,

Doar soare o să fie pe-al tău cer.

Îmbrățișăm când avem reușite,

Când trecem prin momente dificile,

Dar ce frumos ar fi dacă de azi,

Ne-am oferi cadou, îmbrățișări!

Să îmbrățișăm tot ce ne iese-n cale,

Fie că-s oameni sau că sunt copaci,

Roua de dimineață, stele, ploi, pe toate

Să le armonizăm cu ale noastre energii.

Îmbrățișări vindecătoare înconjoară,

Planeta ce ne ține pe a ei spinare,

Formând în jurul său corsetul,

Care să îndrepte viața către nemurire.

Citeste pana la capat 🢂

Pas în doi

Tu mă iubești așa cum sunt,

Fără să încerci ca să mă schimbi,

Mă lași să fac alegeri, una după alta,

Știind că a iubi, înseamnă libertate.

Atenția este vizorul vieții,

Ce ne focalizează în prim-plan,

Lăsând să-și facă treaba, așa cum se cuvine,

Instinctul care vine din interior.

El nu ne vrea să ne simțim blocați,

Într-un tandem ce nu evoluează,

Datori suntem, să creștem amândoi,

Iar tu ai înțeles, deja, cum stă această treabă.

Indiferent ce joburi am ales

Sau poate ele ne-au găsit pe noi,

Reacția avută, să se manifeste,

Cu fast și bucurie pentru amândoi.

Evoluăm și niciodată nu o să mai fim

Cum am fost ieri, acum o lună sau acum un an,

Dar cel mai important, pentru un cuplu,

Este să fie în același ritm.

Eu te iubesc așa cum ești,

Fără să încerc ca să te schimb,

Te las să faci alegeri, una după alta,

Știind că orice ar fi, tot te urmez.

Ne-am întâlnit să ridicăm iubirea,

Pe cele mai înalte culmi,

Sporind în suflete imensa mulțumire,

Că ne susținem reciproc.

Suntem capabili de orice este frumos,

Putem s-aducem zâmbete pe buze,

Atunci când cineva e în impas,

Nu trecem cu vederea acest lucru.

Mergem la pas, luându-ne de mână

Și ținem ritmul energiei vieții,

Urcăm treaptă cu treaptă către suflet

Și ascultându-l cu atenție.

Sufletul meu vibrează cu al tău,

Împărtășesc secretele uitate,

Ne-atrag atenția, când suntem spectatori,

Spre bucuria, inimilor noastre.

Așa ne întoarcem la origini,

Gustând, puțin câte puțin, din tainele ascunse,

În noi se află tot ce este Sus

Și tot ce-a fost, și o să fie pe acest Pământ.

Pornit-am căutarea sinelui prin lume,

În doi, e mai frumos și de folos,

La pas ne este bine și menținem ritmul,

Cu fericirea care e în noi.

Citeste pana la capat 🢂

Timp liber

Dacă am timp liber, urmăresc și ceva filme la televizor. Acestea sunt întrerupte invariabil de calupuri de anunțuri publicitare. Și iar invariabil începi să te crucești de unele anunțuri.

După frecvența publicării unui mesaj publicitar, am aflat că majoritatea populației feminine din România suferă în tăcere, având usturimi și mâncărimi în zone delicate, și-și ostoiește suferința cu Vagisan, în care au deplină încredere deoarece este din Germania…ha.

Aflam și un lucru îmbucurător, cei de la Dr. Max vor ține lumina închisă noaptea-n farmacii, ca să nu crească prețurile la medicamente.

Urmează vocile sâcâitoare din unele reclame, cea a celui ce face reclamă pentru Altex, care parcă-i strâns de…fudulii(vorba din popor) și vocile duduilor ce mitraliază numele firmelor cu succesiuni de litere…CCC și XXX. Probabil și felul ăsta de „recitare” gâtuită/pițigăiată și mitraliată, o fi vreo strategie publicitară și nu știu eu. În orice caz pe mine mă agasează, de mult n-am văzut o reclamă haioasă.

În concluzie, ținând cont de frecvența reclamelor, suntem o nație bolnavă rău, ne bagă ăștia pe gât o groază de medicamente. De atâta Alle gel dat pe picioare, o să fie femeile toate cu picioare…claxonabile. O să-mi spună unii că de aia este telecomanda, să pot schimba canalul dacă nu-mi convine. Nu știu dacă ați observat, dar pe toți îi apucă publicitatea-n același timp.

Asta e, n-o să dispară reclamele și nici sâcâiala lor, oricât de cretine sunt.

Citeste pana la capat 🢂

De la început

Dacă ar fi s-o iau de la început,

Aș merge pe aceleași dragi poteci,

Ce m-au purtat spre dragoste și dor,

Găsindu-te pe tine, dragul meu.

Tu mă știai de multă vreme,

Eu nu-ți văzusem, dragul chip,

Doar auzisem despre tine,

Numai povești fără sfârșit.

Pe drumurile ce erau comune,

Doar ochii tăi mă reperau tiptil,

Eu îmi feream privirea de oricine,

Fiind timidă până peste cap.

Misterios și plin de voioșie,

Erai descris de prietenii comuni,

Un amalgam de drumeții și poezie,

Stârnit-au curiozitate inimii.

Nimic nu poate egala momentul întâlnirii,

Erai mult mai frumos decât aș fi visat,

Eu am roșit, când mi-ai dat trandafirul,

Iar tu te-ai fâstâcit de-a binelea.

Dacă ar fi s-o iau de la început,

Aș căuta s-ajung, mai repede, pe aceleași drumuri,

Să te întâlnesc pe tine, dragul meu,

Căci te știam din vise și poeme.

Având idee cine ești,

Aș sta să-ți urmăresc privirea

Și în momentul oportun,

Să mă prefac că un pantof, mă strânge și mă doare.

Tu, ca un gentleman adevărat,

Să te oferi să îmi slăbești cureaua

Și dezlegând, apoi, mistere,

Să ne trezim mergând desculți.

Prin iarbă și nisip să alergăm,

Grăbindu-ne să prindem trenul vieții,

Căci am bilete pentru amândoi,

Să împărțim același drag cupeu.

Oricum ar fi să fie calea,

Pe care trenul a ales-o,

E clar că începutul trebuia să fie, ca într-o poveste,

Cu un băiat, o fată și a lor iubire.

Citeste pana la capat 🢂

Noi nu ne-am întâlnit întâmplător

Noi nu ne-am întâlnit întâmplător…

așa cum alții cred…

lasă-i să creadă…

ne-am întâlnit purtați de dor,

de dragoste

să nu ne piardă…

să nu ne lase rătăcind pe drum,

mergând fără de noi

gândind…niciunde…

să ne unim dintr-un atom

ce ne-a găsit prin unde

electrice,

magnetice

și chiar de rezonanță,

de-atâta timp ne căutam,

nici noi nu mai știam

ce ne pătrunde

așa deodată…

o dragoste din ce în ce

mai mare,

mai frumoasă…

în sufletele noastre ce-au trăit

doar în durere

arsă…

De-atunci o viață o trăim

dorindu-ne -mplinirea

de-a fi pe veci nedespărțiți…

dar cum să fii ?

Ne amăgim…?

iubind mereu iubirea.

Citeste pana la capat 🢂

Constat cu stupoare

Eu constat cu stupoare și cu groază că de fapt evoluția este de fapt o involuție, din toate punctele de vedere. Mentalități agățate de niște principii inventate ajung să aibă puterea de a decide asupra unui corp pentru care doar eu răspund. De aceea e al meu și orice formă de spirit trăiește în el, tot al meu e și decizia trebuie să-mi aparțină, atât timp cât răspund pentru acțiunile și reacțiile lui. Câte persoane, din cei care iau astfel de decizii și implementează astfel de legi, sunt femei? Aș fi foarte curioasă să aflu cum se simte un bărbat pe care, prin lege, statul îl obligă să se castreze, în cazul în care are contact cu o femeie care ajunge să avorteze. Sau dacă femeia rămâne gravidă și este obligată să facă acel copil, fără să și-l dorească, bărbatul respectiv să își asume tot obligatoriu, adică fără să se fofileze de responsabilitate, cum se întâmplă frecvent, creșterea și educarea copilului, indiferent de ce face mama. Pentru că, odată obligată, ea nu poate simți tot acel cumul de sentimente reale și nemaipomenite, așa cum simte o femeie care și-a dorit un copil. A gândi doar într-o singură direcție, cu ochii într-o singură groapă, culmea, aceeași dintotdeauna, promovând niște idei răstălmăcite și învechite, prin constrângerea libertăților de decizie, a dreptului unui om asupra propriului corp, duc …nicăieri. Nu vorbim de feminism aici. E vorba că se încalcă niște drepturi fundamentale, cum ar fi cel la integritate fizică și psihică de exemplu. Aspectele sunt multiple și duc într-o direcție discriminatorie și macabră, chiar dacă pretextul este unul nobil. Pentru formarea unui embrion este nevoie de două celule, în ce privește specia umană. Dacă tot au în cap nu știu ce rahaturi de a ne transforma în ce vor ei, măcar să avem consecințe de suportat și traume de ambele părți, dacă ne considerăm evoluați și ne batem cu pumnul în piept că raționamentul nostru este la cote maxime. Nu sunt de acord cu nimic din ce un om consideră că nu dorește să fie, să facă sau nu-și dorește să aibă.

Citeste pana la capat 🢂

Minciuna are multe fețe

De ai mințit pe cineva,

De fapt, te-ai păcălit pe tine,

Căci orice spui neadecvat

Ți-apasă greu pe umeri.

De-ai înflorit cu drag și spor,

Vorbe și fapte multe,

Nu ai făcut decât să-ți pui,

Lanțuri de mâini și glezne.

De ai vorbit prin vicleșug,

Cu două, șapte înțelesuri,

Rănită-i aripa de Înger,

Ce-ți stă pe umăr și tot plânge.

De ți-ai ascuns gândul parșiv,

Nutrind în față sentimente prietenoase,

Te-ai condamnat fără să știi,

La cea mai dezorientată viață.

De n-ai fost sincer și n-ai spus în față:

Ce simți, ce crezi și vezi în realitate,

Ai lingușit, mințind frumos,

Ca să obții ceva foloase.

De-ai pus în vorbe gândul bun,

Dar faptele au dovedit contrariul,

Au răsărit ghimpii sub tălpi,

Pe toate drumurile sorții.

De ai făcut furnica, armăsar

Și greierele, acvilă de munte,

Te-ai amăgit în Suflet și-n simțiri,

Știind că orice ai fi spus:

Nu ai dreptate.

Citeste pana la capat 🢂

Zâmbete pentru weekend

Vasile ajunge acasă după ce a stat la câteva pahare de vin cu prietenii.

Bărbatul o roagă pe soție să-i pună ceva de mâncare, se așază la masă și la un moment dat aude un zgomot pe balcon.

Se duce glonț să vadă despre ce este vorba și vede un bărbat în chiloți, speriat de moarte.

-Ce faci, măi, la mine pe balcon?

-Domnule, fii rezonabil. Nu face scandal, te implor.

Am avut și eu o aventură cu femeia de la etajul de sus, a venit soțul ei acasă și n-am avut ce să fac. Am coborât pe balcon la dumneavoastră.

-Bată-te să te bată! Nevastă, adu o pereche de pantaloni de-ai mei să poată pleca omul acasă.

Bărbatul pleacă, iar cei doi soți se pun la culcare.

Spre dimineață Vasile sare ca ars din pat și începe să-și pălmuiască nevasta.

-Ce-ai, omule? Ce-ți veni?

-Abia acum am realizat că noi stăm la ultimul etaj.

– Ce înălțime are nevastă-ta?

– 1,50.

– Ai ales răul cel mai mic!

Știe cineva un meseriaș care montează cârlige de măcelărie în dormitor și nu îmi dă block după ce îl întreb? Mulțumesc anticipat.

În caz că nu aveați pe cine să înjurați. Beau vin roșu la doradă și nu port chiloți în duminicile impare.

Mi-am găsit într-un final motivația să alerg. La fiecare sprint, îmi aplaudă țâțele.

Citez din Ordonanță: “Absența celor dragi este dureroasă, dar pierderea lor POATE fi tragică”. Cam care ar fi criteriile?

– Iubire, sunt însărcinată! Ce ai vrea sa fie?

– O glumă!

– Iubire, dă-mi-l puțin pe bebe.

– Așteaptă să plângă.

– Să plângă? De ce?

– Pentru că nu-l găsesc!

Un bărbat se uită la TV și se trezește cu o tigaie în cap de la nevastă

– Asta pentru ce este, dragă?

– Ce e cu numele Laura, scris pe biletul ăla?

– A, e numele unui cal pe care am pariat la cursele de cai!

Soția pleacă liniștită… A doua zi, bărbatul se trezește cu o tigaie și mai zdravănă în cap.

– Asta pentru ce mai e, dragă?

– Te-a sunat calul!

Românie, Românie, Stat de drept în agonie

Ce-ți doresc eu ție ?

Oamenii tăi mari

Tagmă de tâlhari

Duși la pușcărie

Asta-ți doresc ție !

De la 1 Ron la 50 bani! 25 bani de la stat, 25 de la companii! Halal guvern!

Mâine fac 40 de ani, nu îmi vine să cred. Credeam că la 40 de ani o sa fiu adultă, dar nu am reușit, încercăm la anul. Azi m-am scos la brunch, la shopping, la făcut codițe pe plajă și diseară mă scot (de data asta nu eu însămi, dar prietenii) la o masă fandosită, pe care vă rog, haideți să ne rugăm în grup să o plătească ei.

Citeste pana la capat 🢂

E ușor

E ușor să judeci, când nici tu nu înțelegi

Și calci tot timpul în picioare ale vieții legi,

Ele nu sunt scrise în hrisoave sau tratate,

Caută-le-n suflet, le vei găsi acolo pe toate!

E simplu să îl judeci, pe cel care greșește,

Ajută-l, de poți, este mult mai omenește,

Nu sta mereu la pândă doar ca un vânător,

Aperi legile, îndrumându-l pe ne legiuitor.

E mai comod să judeci, e ușor și dă bine,

Crezi că poți să-l judeci pe cel de lângă tine,

Ești necruțător, e mult mai grea iertarea,

De sus privești disprețuitor, scurtezi zarea.

E bine să judeci și să dai verdictele tale,

Cel ce nu-ți dă dreptate, sigur a greșit calea,

Când nici tu nu știi care-i calea cea dreaptă,

Nu arunca primul piatra, fii bun prin faptă!

Citeste pana la capat 🢂

Ești darul promis

N-am crezut așa putere să se-ascundă în cuvânt,

Unul singur și acela nerostit…numai un gând…

Am ştiut din prima clipă că de cer ai fost trimis

Ca un dar pe care viaţa mai demult mi l-a promis.

M-am lăsat purtată-n braţe de iubirea ce-am simţit-o,

Legănată de un murmur ce mă însoțea:,,Iubito!…”

Cum atrag în miez de noapte ochii triști lumina lunii

M-ai atras ca pe o frunză în vârtelnița furtunii

Și îmi strig la cer iubirea ce mi-a ars ființa toată

Cum nici visul nu mi-a spus-o c-aș putea iubi vreodată

N-ai să poți avea scăpare chiar de vrei a te ascunde,

Gândul meu te însoțește și te caută oriunde,

Mai presus de rațiune și de tot ce ne desparte

O iubire-adevărată trece dincolo de moarte!

Nu-ndrăznesc nici ca idee, nu am cum, nu vreau să cred

Că din inimă vreodată aș putea să te mai pierd,

Că pierdută-aș fi-n vecie, preschimbată-n umbra ta

Până-n clipa-n care cerul printre stele mă va lua…

Citeste pana la capat 🢂