Despre lupi și despre oi

 

Eu te-am pierdut demult,

Dar nu am vrut să cred.

Așa că azi, ușor, ușor…

Eu mi te scot din piept.

Ce tare doare această rupere din mine,

Să dau deoparte din făptura mea,

Să rup, să scot imaginea cu tine,

Durerea, vreau s-o iei când vei pleca.

Nu vreau să îmi aduc aminte,

Această rupere de noi,

Dar vreau să am în gând și-n minte,

Începuturile noastre -n doi…

E trist când vezi că inima-ți e frântă,

În mii de bucățele de oglinzi,

Ce-odată tu, îți oglindeai în ele,

Iubirea și speranța dintr-un vis.

Și pleacă…chiar te rog sa pleci,

Îmi e de-ajuns această joacă,

Și care din tăceri, cuvinte reci,

A ajuns să nu-mi mai placă.

Vreau să te asigur că a fost frumos,

Și acele clipe minunate împreună,

M-au ridicat și-au cules de jos,

Că te iubeam, râzând ca o nebună.

Știu că ai fost acolo mai mereu,

În aventura mea prin viață,

Iar timpul ce-a trecut mai greu,

Eu aș fi vrut să-ți fiu în brațe.

Dar a fost bine și așa…

În mintea mea, doar existând,

Iubirea ce nu mi-ai putut da,

Decât un chip frumos în gând.

Tu m-ai făcut să fiu, ce nu am fost,

Un zâmbet pe o față împietrită,

Mi-ai dat scânteia ce-a aprins,

Acea iubire ne-mplinită…

Veți spune-acum că e păcat,

Să plâng iubirea asta fără rost,

Dar eu în ea m-am cufundat,

Iar inima mi-am dat-o, ca și cost.

Eu vreau sa pleci, dar să rămâi cu mine,

Eu te trimit, dar vreau să te întorci,

Te fugăresc, dar vin spre tine alergând,

Te scot din viața mea, dar nu din gând…

Și din iubirile efemere și eterne,

Ce se perindă pe pământ,

A mea, să fie una dintre ele,

Cu lacrimi și durere pe mormânt…

Citeste pana la capat 🢂

Despărțire

Eu te-am pierdut demult,

Dar nu am vrut să cred.

Așa că azi, ușor, ușor…

Eu mi te scot din piept.

Ce tare doare această rupere din mine,

Să dau deoparte din făptura mea,

Să rup, să scot imaginea cu tine,

Durerea, vreau s-o iei când vei pleca.

Nu vreau să îmi aduc aminte,

Această rupere de noi,

Dar vreau să am în gând și-n minte,

Începuturile noastre -n doi…

E trist când vezi că inima-ți e frântă,

În mii de bucățele de oglinzi,

Ce-odată tu, îți oglindeai în ele,

Iubirea și speranța dintr-un vis.

Și pleacă…chiar te rog sa pleci,

Îmi e de-ajuns această joacă,

Și care din tăceri, cuvinte reci,

A ajuns să nu-mi mai placă.

Vreau să te asigur că a fost frumos,

Și acele clipe minunate împreună,

M-au ridicat și-au cules de jos,

Că te iubeam, râzând ca o nebună.

Știu că ai fost acolo mai mereu,

În aventura mea prin viață,

Iar timpul ce-a trecut mai greu,

Eu aș fi vrut să-ți fiu în brațe.

Dar a fost bine și așa…

În mintea mea, doar existând,

Iubirea ce nu mi-ai putut da,

Decât un chip frumos în gând.

Tu m-ai făcut să fiu, ce nu am fost,

Un zâmbet pe o față împietrită,

Mi-ai dat scânteia ce-a aprins,

Acea iubire ne-mplinită…

Veți spune-acum că e păcat,

Să plâng iubirea asta fără rost,

Dar eu în ea m-am cufundat,

Iar inima mi-am dat-o, ca și cost.

Eu vreau sa pleci, dar să rămâi cu mine,

Eu te trimit, dar vreau să te întorci,

Te fugăresc, dar vin spre tine alergând,

Te scot din viața mea, dar nu din gând…

Și din iubirile efemere și eterne,

Ce se perindă pe pământ,

A mea, să fie una dintre ele,

Cu lacrimi și durere pe mormânt…

Citeste pana la capat 🢂

În Culori…

Când floarea ascunde culoarea-n splendori

Pe cer albastru răsăritul de soare-n culori

Răsună prin câmpii culoarea cântând

Mireasma culorii e adiere de gând.

Cântă în culori ciocârlia prin zborul în nori

Amintirea-n culori pictează fluturii-n zori

Peste nori în culori e gândul dorit

Curcubeul e plânsul oprit.

În amurg sunt culori dintr-un vis ce-a durut

În culori sunt secunde din timpul trecut

Primăveri sunt culori ce revin,

E viața-n culori, e divin. 

Citeste pana la capat 🢂

Insomnie

Nu pot să dorm, căci se tot zbat copacii,

De-atâtea inimi ce-au intrat în ei,

Să simtă energia oamenilor care,

Nu mai îmbrățișează nici un pom.

Le este dor de-a noastră prietenie,

Ce parcă a pălit spre orizont,

Fiind mai mult preocupați de tehnica abstractă,

Am desenat natura toată pe pereți.

Dar vremea trece și iar vine,

De mâine este primăvară

Și-n zori, la răsărit, ne bate în ferestre,

Un soare prietenos și bun.

Cu ochii sclipitori de bucurie,

Ne cheamă să ieșim în poienițe,

S-aducem pături și să stăm,

Pe iarba verde cu miros de ambră.

Cum somnul fuge de la fiecare,

Fiind tot timpul ocupați cu gânduri,

Luăm la numărat stele albastre,

Până ce soarele le închide iar în casa lor.

Și-n acest joc de du-te-vino,

Al nopților și zilelor, fiind părtași,

Am înțeles că ce a fost n-o să mai fie,

Iară natura strigă după noi.

Insomniaci cu ochii înroșiți,

Pășesc agale pe trotuare din betoane,

Fără să vadă corcodușii înfloriți,

Ce s-au ascuns în parcurile goale.

Dar astăzi ne propunem ca să respirăm,

Parfumul florilor ce au pocnit în soare

Și noaptea să ne odihnim liniștitor,

Redându-i vieții sensul și valoarea.

Citeste pana la capat 🢂

Minți ca la meteo

Sfârșitul ăsta de săptămână am verificat credibilitatea unor afirmații deja încetățenite. Când se spune că minți ca la meteo și că timpul este probabil, să știți că-i tare adevărat. Chestia este deranjantă doar atunci când constați că-i probabil rău de tot. Muncești o săptămână întreagă pe vreme acceptabilă și mint ăștia de la meteo, că-n sfârșit de săptămână ai să ieși cu albinele la mușinat floricele. Au făcut un calcul greșit, spuneau că o să bată temperatura spre 20, doar că aceste grade s-au adunat în zilele de sâmbătă și duminică. Se pare că ceva corcoduși ascultă prognoza ăstora și s-au apucat de înflorit, nu știau că dimineața dă bruma. Cred că se constată că mi s-a făcut dor de soare și de temperaturi mai prietenoase, din alea de umblat haihui. Poate se grăbesc și ăștia cu terminatul podului, ca să nu mai pierd și să mă enervez cu toate specimenele de la trecere bac. La bac am constatat o altă realitate națională, “măcăitorii” seamănă crunt între ei, fără specific zonal, iar când îi recunoști și-i vezi și la volan, te cam trec fiorii.

Abia aștept sfârșitul ăsta de săptămână, să văd dacă trec la mânecă scurtă, după cum prognozează unii vremea …probabilă. 

Citeste pana la capat 🢂

Perfect întreagă

Cea mai mare greșeală e că fiecare intră în relație dintr-o anumită nevoie. De afecțiune, dragoste, aprecieri, etc. Și atunci tinzi să iei de la partener tot ce consideri că ți se cuvine, iar dacă nu primești, iubirea ta mare și înflăcărată se transformă în regrete, furie și câteodată ură. Asta nu e iubire draga mea. Dacă spui că îl iubești, poți să o faci oricum. Fie că e lângă tine, sau nu. Chiar dacă e în brațele altei femei sau la mii de kilometri distanță. Dacă ai o inimă deschisă, te simți fericită, plină și iubitoare doar pentru că el există undeva. Și poți să-i trimiți bucățele de iubire și lumină oricum, în orice condiții. Asta nu-ți poate lua nimeni. Dacă vrei relația de iubire perfectă, sufletul tău pereche…va trebui să o cauți dintr-un preaplin, nu o nevoie. Caută să te cunoști, accepți și iubești așa cum ești, apoi dăruiește bucăți din tine, fără să aștepți nimic în schimb. Atunci vei primi tot. O dată cu iubirea, vine și eliberarea ta. Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul său și acceptă că oamenii intră în viața ta cu scopul de a-ți arăta părți din tine, nu pentru a-ți umple golurile. De-a lungul vieții ai luat decizii împinsă de două mari emoții. Iubirea sau frica. De fiecare dată când alegi din frică, ai nevoie de confirmări, de oameni care sa-ți umple golurile și să-ți îmbrace frustrările în straie de sărbătoare. Însă niciodată nu va fi suficient pentru că ești în neadevăr. Nu există gol. Ești perfect întreagă, însă ți-ai închis inima și te privești cu ochii fricii și te critici pe tine și pe ceilalți… 

Citeste pana la capat 🢂

Mai Stai

Mai stai lângă mine o noapte,

Nu-i timpul să-ți iei bun rămas,

Vei fi multă vreme departe,

Mai stai lângă mine un ceas.

Sărută-mi și ochii și gura

Și strânge-mă tare la piept,

Simți-vor de doruri arsura

Și greu îmi va fi să te-aștept.

Ce cald e la tine în suflet,

Ce bine-i la tine în gând,

Mai e încă timp de-un răsuflet,

N-aud miezul nopții bătând.

Mai stai înc-un ceas lângă mine

Și-apoi va fi vremea să pleci…

Cândva te-oi întoarce, știu bine,

Pe-a vieții cărare să-mi treci.

Citeste pana la capat 🢂

Un om mereu îndrăgostit

Da, sunt un om mereu îndrăgostit… De Viață sunt îndrăgostită… De versurile unui cântec care mă răscolesc până în adâncuri… De lacrimile unui copil, murdar din cap și până în picioare, însă dornic să supraviețuiască aici, în jungla asta umană unde a ajuns fără să dorească, dar mulțumește pentru că există… De curcubeul răsărit după ploaie sunt îndrăgostită și de povestea lui tapetată pe cerul sufletului omului… De ciripitul păsărilor în diminețile zgribulite de zorii născuți prea devreme… De picăturile căzute din ochii îngerilor triști, pe asfaltul bătătorit de piciorul omului, sunt îndrăgostită și de iubirea lor pentru noi, cei care nu merităm… De mâinile încleștate și sărutul buzelor fierbinți, simțite printre pleoapele închise și pași săltați pe caldarâmul numit Viață, sunt îndrăgostită! De povești născute din nimic și de visele transformate în realitate… De tine sunt îndrăgostită, care mă accepți așa cum sunt, imperfectă și plină de defecte, râzând sau plângând, cu o poftă nestăvilită… De  îndrăgosteala asta o să-mi fie dor, când timpul meu se va scurge! 

Citeste pana la capat 🢂

Mai rămâi

Tristețea m-apasă, te-ai dus ca o ceață

Te rog îmi mai lasă, sclipirile viață!

Te rog mai rămâi, și fii cu blândețe

Pe frunte să-mi pui, celest, tinerețe!

Himeră de gheață, te rog să mai stai

Alintă-mă viață cu roua de mai!

Mai vreau să mai zbor, în spațiu haotic

Să gust din nectarul ce-l spulberi hipnotic!

Frunzișul mi-e veșted, se duc anii mei

Așează-mi pe creștet, te rog, ghiocei!

Mai lasă-mi mireasma adâncă de dor

În visu-mi lăuntric să mă desfășor!

Dă-mi clipe, dă-mi flori și muguri de brad

Dă-mi aripi și nori, mai vreau să mă scald,

În raze de soare, în iaz de lumină

În câmp de verdeață, în noapte senină!

Hai viață, îți cer să fii generoasă

Mai am năzuințe ce viu mă apasă !

Ființe ce-așteaptă în vers să dezmierd

Și focul iubirii în care mă pierd!

Citeste pana la capat 🢂

Mitocani

Din păcate trebuie revenit periodic la apelul către mitocani. Sunt și eu un fel de visătoare, cred că mitocanului dacă-i explici o chestie de bun simț, o să se civilizeze. Probabil ar fi mai bine să zic că-i un apel de luptă contra mitocăniei. Mă refer specific la comentatorii necunoscuți. Când postez ceva pe aici, mă refer la problemele pe care le observ în societate, la meseria în care activez și la acțiunile sau mai degrabă la inactivitatea unor politicieni ce ne complică viața. N-am pretenția că le știu pe toate, că nu pot greși, că sunt foarte informată, că alții n-au dreptate în ceea ce spun. Citez cu aproximație un citat” oamenii normali învață din propriile greșeli, cei deștepți din greșelile altora, doar prostul le știe pe toate”.

În concluzie, n-am pretenția ca toți să fi de acord cu ceea ce scriu pe aici, doar că aștept o contra opinie făcută în termeni eleganți, argumentat și fără pertu-isme, mai ales că nu ne cunoaștem în majoritatea cazurilor.

Pentru mitocani o să exersez ștergere, spam și blocare ip. 

Citeste pana la capat 🢂