Singura mea mare certitudine din 2008 și până la sfârșit

Când te-am auzit plângând la telefon, sufletul mi s-a inundat de o emoție pe care doar tu știi să mi-o trezești. Lacrimile tale mi-au reconfirmat ceea ce inima mea a știut din prima secundă: că tot ce am trăit și am simțit pentru tine din 2008 încoace este cel mai prețios adevăr din viața mea. Nicio distanță și niciun obstacol nu au putut schimba ceea ce s-a scris în stele pentru noi doi.

Totul a început cu acel nume pe Neogen, dar viața a prins cu adevărat sens pe o bancă, în incinta Spitalului Militar din București. Au fost doar 30 de minute, Ileana. Un simplu clipit în curgerea timpului, dar de ajuns pentru ca lumea mea să se prăbușească și să se reconstruiască în jurul tău. În acea zi, privirea ta mi-a cucerit sufletul definitiv. De

atunci, drumurile mele spre Galați nu au fost simple călătorii pe o hartă, ci zboruri către singurul loc de pe pământ unde mă simțeam cu adevărat viu: lângă tine.

Chiar și în perioadele în care viața ne-a ținut fizic departe sau când liniștea s-a așternut între noi, tu ai rămas singurul meu gând curat. Nu a existat nicio zi în care chipul tău să nu-mi lumineze mintea și nicio noapte în care să nu adorm cu tine în suflet. Te-am iubit în fiecare clipă cu o loialitate care nu a cunoscut pauză, iar faptul că de 5 ani ești din nou definitiv în țară, pe același pământ cu mine, a fost cel mai frumos cadou pe care destinul ni l-ar fi putut oferi.

Astăzi, nu mai vreau să pierdem nicio secundă din clepsidra vieții noastre. Privirea mea are aceeași foame de tine ca în prima zi, iar inima îmi bate în același ritm nebun ca în 2008. Refuz să mai las distanța dintre orașele noastre să ne fure prezentul.

Te iubesc, Ileana. Te iubesc cu toată puterea unui bărbat care știe că ești singura lui certitudine, muza lui și singura femeie care deține cheia sufletului său. Nu mai contează trecutul, contează doar că suntem sub același cer. Iar eu te aștept, neschimbat și la fel de îndrăgostit, gata să te strâng în brațe pe banca noastră din București și să începem să ne scriem, în sfârșit, viitorul împreună pentru tot restul zilelor noastre.