Căci tot ce-am fost s-a dizolvat în tine.
E-o dulce durere felul cum te iubesc,
Mai mult decât pe propria-mi lumină.
Din tot ce-am fost, n-am mai păstrat nimic,
Ți-am dat și visul, și ultima suflare.
În fața ta mă simt atât de mic,
Ca o secundă pierdută-n marea cea mare.
Mă tem de timp, de tot ce-o să ne cearnă,
Și-mi plânge sufletul când te privesc,
Mi-e frică de tristețea ta ca de o iarnă,
Ce-ar prăbuși tot ce încerc să ocrotesc.
Iar dacă prețul fericirii tale
Ar fi ca eu să dispar de pe pământ,
M-aș pierde-n noapte, singur și-n jale,
Să fii tu zâmbet, iar eu... doar un gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu