Parodie românească

Cățeluș cu păru’ creț,

Devenise vorbăreț,

Nu scotea nici un lătrat,

Vorbea chiar articulat

Și-ncă era bun de gură

Într-o românească pură,

Mult și tare, răspicat,

Zile, nopți, neâncetat,

Că stăpânul sictirit

Dimineața s-a ivit,

Pe la opt, în târgul mare

Cu potaia de vânzare,

Tot strigând “care dorește,

Vând cățel care vorbește !”

Cățeluș cu permanent,

Fu-ntrebat de un client :

-Chiar vorbești (?!) spune ceva (!)

Despre tine, viața ta,

Sau măcar chiar pe departe

Că mor de curiozitate,

Cum de poți tu să rostești

Vorbe care-s omenești ?!

-Păi, să vezi cum s-a-ntâmplat,

Când m-au prins ei la furat,

(O rățușcă din coteț,

Pe atunci cam nătăfleț,

Fără școală, fără spor,

Nici stăpân n-aveam, să mor)

Le-am spus clar, civilizat,

Că eu sunt…nevinovat !...

M-au crezut, să vezi minune,

Și m-au angajat, pe bune,

Ca spion, informator

(Tot un fel de turnător)

De mă trimeteau departe,

Chiar și în străinătate,

(Învățasem foarte bine

Încă două limbi străine)

Ajunsesem în cinci ani

Să fac o grăma’ de bani,

Însă foarte obosit

De atât călătorit,

Am cerut, fi’nd respectat

Și faimos la spionat,

Să fiu transferat local

La Intercontinental,

Sau măcar la facultate,

Cu a mea ureche frate,

S-o ciulesc așa-ntr-o doară

La studenții din-afară…..

Pentru tot aportul dat,

Am fost chiar și decorat,

Am nevastă (mama ei !)

Și-o grămadă de căței,

Iar acum, la pensionare,

Nici sub coadă nu mă doare !

Cățeluș cu moț tuflit,

Pe client l-a-nebunit,

L-a uimit, stupefiat,

Poză gata de-nrămat,

Cât era de optimist,

A rămas ca la dentist :

-Dom’le, cât vrei pe cățel (?)

De-aici nu plec fără el,

Nu numa’ că-i vorbăreț,

Dar mai este și isteț (!)

-Păi dacă tu chiar îl vrei,

Dă-mi pe javră…zece Lei…

-Zece Lei ?! Și vorbăreț,

Și isteț, cu păru’ creț,

Este extraordinar (!)

E-un cățel de n-ai habar,

Că nu știu ce să mai zic,

Tu mi-l vinzi chiar pe nimic ?!

-Io ți-o spun, că sunt milos,

E un mare mincinos,

Din tot ce ți-a povestit

El nimic n-a săvârșit…

Gratis l-am primit și trist,

De la un fost…securist !

Valeriu Cercel