Gândiți-vă: Partea superioară și cea inferioară a exoscheletului gândacului se îmbină pe lateral, pe toată lungimea lui. Un tip de îmbinare rezistă mai bine la compresiune, protejând astfel organele vitale. Alt tip de îmbinare este mai puțin rigid și deci se deformează mai ușor. Iar al treilea tip de îmbinare îi conferă exoscheletului mobilitate. Flexibilitatea dată de acest ultim tip de îmbinare îi permite gândacului să se strecoare sub scoarța copacilor sau să se ascundă în crăpăturile înguste ale stâncilor.
În plus, partea superioară a exoscheletului prezintă un fel de încheietură rigidă care se întinde de-a lungul spatelui gândacului. Această încheietură este formată prin întrepătrunderea mai multor protuberanțe care se îmbină asemenea pieselor unui puzzle, ceea ce duce la disiparea presiunii exercitate asupra gândacului. Protuberanțele au o structură stratificată, straturile fiind „lipite” unul de altul de proteine.
Când exoscheletul este supus compresiunii, la nivelul proteinelor apar mici fisuri care se vindecă în timp și care permit protuberanțelor să absoarbă șocurile fără ca îmbinarea să se desfacă.
Inspirându-se de la exoscheletul gândacului-diabolic-cu-armură-de-fier, cercetătorii speră să realizeze autovehicule, poduri, clădiri și alte structuri mai sigure, care să reziste la presiuni sau la șocuri mai mari.
Ce credeți? A apărut exoscheletul gândacului-diabolic-cu-armură-de-fier prin evoluție? Sau este opera unui Proiectant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu