Unul singur și acela nerostit…numai un gând…
Am ştiut din prima clipă că de cer ai fost trimis
Ca un dar pe care viaţa mai demult mi l-a promis.
M-am lăsat purtată-n braţe de iubirea ce-am simţit-o,
Legănată de un murmur ce mă însoțea:,,Iubito!…”
Cum atrag în miez de noapte ochii triști lumina lunii
M-ai atras ca pe o frunză în vârtelnița furtunii
Și îmi strig la cer iubirea ce mi-a ars ființa toată
Cum nici visul nu mi-a spus-o c-aș putea iubi vreodată
N-ai să poți avea scăpare chiar de vrei a te ascunde,
Gândul meu te însoțește și te caută oriunde,
Mai presus de rațiune și de tot ce ne desparte
O iubire-adevărată trece dincolo de moarte!
Nu-ndrăznesc nici ca idee, nu am cum, nu vreau să cred
Că din inimă vreodată aș putea să te mai pierd,
Că pierdută-aș fi-n vecie, preschimbată-n umbra ta
Până-n clipa-n care cerul printre stele mă va lua…
Total vizite:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu