day - 00 month - 0000

Le-am simțit pe pielea mea

Nu mor caii când vor câinii…

Zice-o vorbă din bătrâni

E valabil pentru unii

,, Nu mor caii când vor câinii

Nici câinii când vor stăpânii ”.

În viață o duci cam greu

Dacă ești din neam sărac

,, Dumnezeu îți dă de toate

Dar nu îți bagă și-n sac ”.

Omule să faci doar bine

Tu pe lume cât trăiești

Dă și haina de pe tine

,, Bine faci , bine găsești ”.

Sunt doar câteva proverbe

Care își au înțelesul

Azi să nu mai crezi în nimeni

Interesul poartă fesul .

Orice ai face, orice ai zice

Îți dai seama peste ani

Fratele, rămâne frate

Dar ,, brânza e tot pe bani ”.

Toți sunt curioși din fire

Și-ți șoptește binișor

Îți vor binele din lume

Nu mai bine decât lor.

Când de la viață primești

Lovitura de nuia

Nu arunca pisica moartă

În grădina altuia.

Să fii om cu demnitate

Și privește drept în față

Ia-te cu soarta la trântă

Fir-ar mama ei de viață .

Cât ar fi soarta de rea

Nimeni n-o poate schimba.

Ce-i scris de la Cel de Sus

Ai tu pe pământ de dus.

Ascultă la vorba mea

Cât ești omule pe lume

Prețuiește-te un pic

Că toate rămân de tine.

Cea mai mare bogăție

Este casa-n care stai

Buzunarul de la spate

Și lădița cu mălai .

Restul e apă de ploaie

Fiecare-i pentru el

Când te afli la strâmtoare

Te trezești tot singurel.

Astea toate ce v-am spus

Le-am simțit pe pielea mea…

Risipire

Cu fiecare lacrimă mă îndepărtez de tine

Și plâng fără încetare simțind că nu-mi e bine !

Cu fiecare clipă mai pierd din amintiri

Și mi se rup din suflet emoții și sclipiri!

Cu fiecare oră încep să mă răcesc

Și mă înspăimântă gândul că n-am să mai iubesc!

Cu fiecare zi mă îndrept către uitare

Silită de rațiune și asta rău mă doare!

Cu fiecare dor ce nu e împlinit

Mă apropii cu durere de nobilul sfârșit!

Cu fiecare vis în care nu mai ești

Îmi creionez destinul și tu nu mă însoțești!

Cu fiecare zbucium de groaznică durere

Mă domină frustrarea și să cedez îmi cere!

Tot zboară al meu suflet continuu printre stele

Fugind de clipa în care se va lipi de ele!

Mă dori…tu

Mă doare această tăcere ce ai în minte,

Mă doare acest zbor cu aripile frânte,

Mă doare prezentul, dar și trecutul,

Mă doare începutul, mă doare sfârșitul.

Mă doare tot ce-i rău și ce-i bine,

Mă doare iubirea ce-o am pentru tine,

Mă doare zâmbetul tău diafan,

Dar și minutele ce aleargă în van.

Mă doare secunda ce trece prin mine,

Și fiorul dragostei ce-l am la inimă,

Asta sunt eu când mă pierd în iubire,

Un ghem de durere …aruncat în lumină.

Parodie zâmbete

Mama intră obosită în cameră…

– Ia astea și pune-le în dulap!…

răsuflu ușurată… ‘Credeam c-o să spună să vin să facem matematică…’

-…și să vii să facem la matematica!

Dezamăgire completă… Hmpf! Și cum fără stres zilnic nu se poate, apare Hema

– Ce-i?

– Speram să nu aducă vorba de matematică…

– Păi și?

– Păi tocmai asta e! Speram… Acu’ trebuie să caut cărțile alea prăfuite și-un caiet…de când n-am mai deschis o culegeree…

– Ei hai că nu-i așa rău!

– Zici așa că tu nu mergi la școală în fiecare zi… printre toți copii de ‘tablă’…

– Ee… Poate merg… Și poate se nimerește pe data tezei…

– Vrei să zici căăă…

Rămân înmărmurită. Dacă ar vrea… Și totuși se uita la mine cu privirea aia care cere să fie urcată în slăvi… că parcă merita…

– Aham… pe 5 nu?

– Hema, ți-am spus că te iubesc?

– Nu pâna acum… da’ vezi să nu îți dai gându’ pee…

Fugi la matematica aia… să vedem ce îți mai bate capu’ când te întorci de la praf și mina de creion…

-Ei… da… hai că sigur nu îmi vine vreo idee prea rea… O să fie o idee

malefică produsă cu migală în timp ce mama îmi explica cum să-l aflu pe

x.. .Să vezi că o să ne distrăm!

– Fugi!

– Hai te roog… Încă nu m-a strigat și poate-poate uita…

‘Steefi!’

-…Bine, m-am înșelat…nu uita!

– Poate scapi…

– Altădată…

Doamne, ai te rog grijă de noi !

Nu contează cum sunt…ce fac…în ce situație sunt. Eu îți mulțumesc Doamne pentru răbdarea ce o ai cu mine… Uneori spunem că ne-am săturat de atâta răbdare, însă nu ne gândim la tine…la câtă răbdare ai tu cu noi. Îți mulțumesc Doamne și în numele familiei,… îți mulțumesc că suntem în viață îți mulțumesc că ne-ai dat posibilitatea … să vedem minunățiile lumi pe care tu le-ai creat pentru noi toți. Azi gândindu-mă la nevoile mele și la cât de greu îmi este fără părinți… m-a săgetat odată în inimă și gândul sa dus la tine ca de fiecare dată, atunci m-am luminat, gândurile au început să vină pozitiv, să te simt Doamne alături de mine. Doamne datorită ție avem urechi și datorită ție am putut auzi de Tine, îți mulțumesc din tot sufletul Doamne că ești alături de noi, îți mulțumesc că ai fost mereu alături de noi, în clipe grele… ne-ai ajutat de fiecare dată să ne ridicăm, mi-ai ascultat rugăciunile chiar dacă eu sunt o netrebnică uneori și am multe păcate. Tu Doamne mă asculți și de fiecare dată te simt când am gânduri negre. Te rog Doamne din tot sufletul nu ne părăsi… nu te depărta de la noi. Toată speranța și nădejde am în tine Doamne… numai tu ne poți ajuta să ne descrețim frunțile. Știu că nu este ușor pentru noi păcătoși…dar tu Doamne ești bun și răbdător și cred cu tărie că va veni și timpul când oamenii vor deveni mai buni. Te rog Doamne ai grijă de noi toți, iartă-ne greșelile, spală-ne sufletele noastre…ne curățește inimile și gândurile cele rele. Fără tine, nu există Mântuire. Iartă-ne Doamne și ai te rog grijă de noi. Mulțumesc Doamne din tot sufletul pentru tot.🙏

Doar noi

 Pe o margine de gând, prins în zbor cu fluturii

Te rechem și te cuprind cu izvorul din Cuvânt

Eu să fiu metafora florilor tale de gheață

Tu să-mi fii destin întârziat în soartă.

În visarea mea de fată colorez ziua de mâine.

Clipa adormită ieri, albă să tresară azi.

Efemerul să se-nchidă în albastrul din iubire

Clipei să-i revină șansa să strălucească în Lumină.

Te-am pictat pe curcubeul dorului-dor cu Veșnicia.

Rătăcind pe vechi cărări fără visul de mai bine

Într-o seară oarecare ți-a deschis iubirea poarta

Și ți-au renăscut în suflet mii de vise și speranțe.

Am călcat cu pași de Îngeri peste podul răului

Și am înflorit câmpia arsă cu dezamăgiri

Cu alese flori udate, cu o lacrimă din zori

Renăscută din culoarea cerului fără de nori.

Vise frumoase-somn liniștit

Noi de cele mai multe ori suntem propriile noastre arme ascuțite când vine vorba de relaxare, odihnă… Am avut câteva zile puțin mai zbuciumate decât normal și am dat totul peste cap, în special somnul. La început nu am luat în serios, însă după câteva zile mi-am pus întrebări și am început să îmi impun, să îmi controlez gândurile…mai bine spus…să îmi programez singură, chiar și ceea ce doresc să visez. Nu e deloc ușor, însă încerc să mă detașez de toate gândurile negative…ceea ce este foarte greu,…și încerc să mă concentrez doar asupra activităților ce mă destind. Și muzica e benefică, însă mie seara târziu nu mă prea ajută la somn. Pentru mine e benefic doar proiectarea în minte al imaginilor frumoase, plus lenjerie de pat albă, o cană de ceai de tei înainte de a mă culca. În decursul timpului am observat că stresul cotidian ne poate da chiar și coșmaruri noaptea, de aceea m-am decis să beau ceai de tei înainte de culcare deoarece teiul are un efect plăcut și calmant asupra sistemului nervos, sau o cană de lapte ce conține serotonină, o substanță pentru somn și bună dispoziție. Unele cunoștințe spun că pe ei îi adoarme calculatorul sau televizorul, însă la mine nu este așa și nu sunt de acord cu asta pentru sănătate…deoarece zgomotele, scenele ne poate influența subconștientul. M-am decis să îmi combat stimulii exteriori pentru a putea avea o noapte liniștită. Înainte de culcare am înlocuit televizorul și calculatorul cu o carte, aerisesc bine camera și…somn ușor…vise plăcute!

Melodia sufletului nostru

Prea multă agitație în jur

Ca să rămânem conectați la melodie,

E de ajuns să inspirăm adânc

Și tot ce ne alcătuiește ca ființă,

Și prea puțină tihnă pentru Suflet,

Să-i dăm răgaz și peste zi, ar vrea,

Pentru a-i asculta cântecul magic.

Pe note muzicale fără seamăn,

El ține echilibrul vieții noastre,

Într-un continuu dialog comun,

Pe ritmul minunat primit,

Din prima zi a existenței.

Nu trebuie să fim cunoscători în acest sens,

Compozitori cu studii muzicale,

Căci fiecare simte al său ritm

Și-l fredonează dimineața, la înviorare.

E atâta veselie pe al nostru chip

Și strașnică petrecere în Suflet,

Când ne lăsăm purtați pe aripile dansului ad-hoc,

Iscat de muzica ce corpul o percepe.

Aliniați în plan superior,

Cu mintea, Sufletul, inima, corpul,

Simțim acele unde muzicale cum roiesc în jur

Și-și instalează bașii în timpane.

Plutim în armonia ce-i desprinsă din poveștile cu zâne

Și tot ce trebuie făcut anticipăm,

Suntem într-un miraj multicolor de stele,

Dar cum deschidem ușa și ieșim în stradă,

Sonorul muzicii din Suflet s-a diminuat.

Ne tot perturbă zgomotul produs,

De multitudinea mașinilor ce roțile-și învârt,

Freamătul străzii ce se animează de cu zori,

Căci fiecare are câte-o treabă de făcut

Și-i musai să o începi la prima oră.

Ziua continuă în alergătură, fiind

Tot timpul ce-o compune, ocupați,

Mai auzim din când în când din melodie,

Dar n-avem cum s-o fredonăm

În fața publicului larg.

Omul de azi se zice că-i modern,

Fiind crescut și înconjurat doar de tehnologie,

Dar tocmai toate acestea ne-au îndepărtat,

De melodia Sufletului nostru.

În clipele de liniște ivite,

Se-aude iarăși melodia noastră,

Ne bucură să știm că nu s-a supărat

În acel timp, cât nu i-am acordat atenție.

Se simte imediat cum încordarea nu mai este,

Cum mintea se destinde și inima vibrează,

În ritmul muzicii care descarcă endorfine în corp,

Să ne simțim extrem de bine în pielea noastră.

Și astfel, prinși iar de vraja

Melodiei Sufletului nostru,

Totul se derulează ca hipnotizat,

Nu mai simțim nici presiune, nici dificultate,

Găsind soluții pentru orice lucru complicat.

Nu e ușor, dar nu-i nici greu,

Se va alinia conform Legii Divine care ne-a creat.



Îmbrățișări

Minunat gest este îmbrățișarea,

Ce vine chiar la timpul potrivit,

Îți spulberă, pe loc, oftatul

Și degajează sufletul de mult balast.

Îmbrățișările ne pun în rezonanță,

Cu tot misterul cel universal,

Creează legături mult mai profunde

Și ne deschid, spre ceruri, inimile larg.

Îmbrățișarea e calmantul pentru minte,

Susține dragostea, crescând încrederea,

Eliberează un hormon, oxitocină

Și adaugă vieții, încă o zi.

O îmbrățișare afectuoasă,

Poate să spună mult mai mult decât orice cuvânt,

Căci copleșit de sentimente,

Este posibil, să nu îl găsești.

Puterea ei este atât de mare,

Manifestată prin efectul remanent,

Iar dacă vei îmbrățișa și viața,

Doar soare o să fie pe-al tău cer.

Îmbrățișăm când avem reușite,

Când trecem prin momente dificile,

Dar ce frumos ar fi dacă de azi,

Ne-am oferi cadou, îmbrățișări!

Să îmbrățișăm tot ce ne iese-n cale,

Fie că-s oameni sau că sunt copaci,

Roua de dimineață, stele, ploi, pe toate

Să le armonizăm cu ale noastre energii.

Îmbrățișări vindecătoare înconjoară,

Planeta ce ne ține pe a ei spinare,

Formând în jurul său corsetul,

Care să îndrepte viața către nemurire.

Bine ai venit!

Articole aleatorii

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Arhivă blog

Bine de stiut

Cand iti este dor de cineva sa nu inchizii ochii. Are sa-ti fie si mai dor!

Iti promit ca intr- zi cand o sa fim batrani, o sa te tin de mana si apoi uitandu-ma in ochii tai am sa-ti spun: "Ai vazut ca am avut dreptate? Am imbatranit alaturi de tine! "

Comentarii recente

Social

De unde avem vizite?

Flag Counter
Intr-un ochi de apa patru ochi luceste
Ce sa fie oare? Este doua peste!
(fara poezie viata e pustiu)
DODO




💖 Copyright © 2018 - Blogul lui Petre Vitan
💖 Powered by Blogger ⋆⭒˚。⋆ Design by Petre Vitan ⋆⭒˚。⋆