Până acum

Până acum ceva ani, nu mulți, trona pe fostul hotel Turist un banner publicitar al unui confrate, ce ne avertiza că experiența face diferența. Dacă țin bine minte, acest mesaj călătorea inscripționat și pe ceva mijloace de transport în comun, cu referire tot la acel “confrate” în ale meseriei și specialității. Între timp acestea au dispărut, chit că omul nostru practica în privat.

Surpriza a fost să constat că există aceeași reclamă cu experiența face diferența, pe o covrigărie, patiserie și ce o mai fi pe acolo, unde întoarce troleul prin cartierul Dunărea, ceva micro 18,19…nu știu sigur cum se numește. Nedumerirea o constituie împrumutarea mesajului publicitar. În ritmul ăsta o să fie tot târgul plin de oameni cu experiență, ce tot fac diferențe în varii domenii

Citeste pana la capat 🢂

Scrie Shary Baias…

Scrie Shary Baias:

,,DACĂ ALEGE SĂ NU VADĂ, NU-I APRINDE LUMINA…!

De câte ori nu am dorit ca cei pe care îi iubim să “vadă” ceea ce noi vedem…”

Hai la subtilități!

Și fără ipocrizie!

Am ales să aprindem Lumina, și am dorit ca cei pe care îi iubim să “vadă” ceea ce noi vedem, în primul rând pentru noi! Să vedem nivelul de rezonanță, să vedem dacă avem cu cine comunica, schimba informații, dezbate subiecte. Dacă putem crește împreună!… și apoi pentru ei!

E neplăcut să constați că n-aude, n-a vede, n-a simte!

Atunci nu insiști, pentru că știi că ar fi în zadar.

Oricum, apropierile dintre un trezit și un adormit nu rezistă!…iar, adormitul nici nu știe că a ales… lipsa luminii…

Citeste pana la capat 🢂

Te iubesc

Pentru ca ai stat langa mine chiar si atunci cand nu ti-am fost ce-l mai loial om din lume,pentru ca mai acceptat asa cum sunt cu mai multe defecte decat calitati, pentru ca mi-ai demonstrat ca iubirea este mai presus decat mandria,pentru ca mai invatat ca in dragoste totul se iarta,pentru ca ti-a pasat si iti pasa de mine, iti spun un sincer  TE IUBESC !

Citeste pana la capat 🢂

Vreme nehotărâtă

Este o vreme nehotărâtă rău, de-i face până și pe meteorologi, s-o tot schimbe în prognoză chiar în timpul aceleiași zile. Zici și tu că ar cam fi cazul de primăvară după data calendaristică, iar afară-i o zi morocănoasă rău, ca de toamnă târzie ce bate spre iarnă. Când îți faci curaj să te apuci de cosmetizat grădina, să te bucuri de ce a apucat să înflorească, te trezești pe o vreme cețoasă și întunecată, din ăia în care nici pe Grivei nu-l lași afară, așa-i de jilavă atmosfera. Dacă ai baftă de meteodependentă în mod sigur ceva articulații au înțepenit și țipa. Mi-e dor de ceva zile adevărate de primăvară, de o mânecuță scurtă, de ceva verdeață-n copaci, de o plimbare haihui prin natură. Parcă-mi vine să cred că o să ne repezim direct în caniculă, sărind peste o primăvară adevărată. Și uite așa astăzi lansăm ziua cu un ceai, o cafeluță, o lectură sau audiție în casă, eventual plictisit navigatorii de Facebook, la rândul lor sătui de morocăneala vremii de afară.

Citeste pana la capat 🢂

Citesc știrile

Oare ce fel de nație suntem? Citesc știrile din ultimele 3-4 zile și încep să devin tare bisericoasă, îmi tot fac cruci în toate sensurile. Niște demenți cu titlul de părinți își opăresc copilul de-l omoară. Până acum spuneam că tații sunt mai distanți, dar să auzi că mama a făcut ticăloșia asta, este peste limitele de rațiune și înțelegere. Mă gândeam la codul lui Hamurrabi care avea niște chestii clare în el, n-ar trebui opăriți și părinții la fel, cum au făcut ei cu acel copil, iar apoi lăsați fără asistență medicală? La o școală din capitala țării un adolescent înjunghie în gat o profesoară la ore. Majoritatea “comentacilor” sar la gâtul sistemului de învățământ, că școala ar trebui să facă una, alta, să nu se întâmple așa ceva. Nu fraților, educația se dă de acasă, școala doar completează, dacă are pe cine, pe ce fond prelucrat de către părinți. Aflăm despre o regină din Galați , șefă de clan mafiot peste prostituatele din Spania. Pe bune că era mai onestă revoluționara aia numită …cur de fier…ce-și făcea veacul pe la hotelurile din centru, chit că sporovăia pe urmă cu băieții curioși cu ochi albaștri. Prin Italia doi românași jefuiesc niște italieni ce au câștigat la loto, chestie făcută cu arma-n mână. După aceste știri pe scurt, adunate-n câteva zile, ne mirăm că ceva hotel pe afară, dacă țin bine minte prin Olanda, nu primește români. Vă dați seama ce imagine avem ca nație, când în UE (și nu numai)am exportat majoritar pegra societății? Din cauza acestora, oamenii civilizați și profesioniști ce ajung prin acele țări, risca să fie desconsiderați nemeritat. Fie vorba între noi, nici autoritățile noastre competente(oare) ce ar fi trebuit să răspundă de infracționalitate, să știe cu ce se ocupă acești… prosperi oameni… buni de ajutor social dar nu de muncă, fie nu și-au făcut treaba, fiind ocupați cu pensionarea prematură și specială, fie au închis ochii mai mult sau mai puțin interesat. La violența manifestă pe care o sesizăm zilnic, la lipsa de respect, la lipsa de educație și responsabilitate, ajungi să te întrebi cum de mai existăm ca nație. Nu pretind că alte nații n-ar avea și ele faliții lor, dar parcă procentual noi am cam început să exagerăm. Dacă nu vrei să te mai uiți la știri, să nu te apuce depresia, poate greșești și dai pe postul ăla de imbecilizat masele, să te minunezi cum o tipă poate sta-n …..hemoroizi cu orele, moderând(zice ea) o emisiune cu pițipoance și cocalari agramați. După calitatea acestor emisiuni care au public de audiență, îți dai seama ce nație tâmpită riscăm să devenim. Fraților, nu-i a bună!

Citeste pana la capat 🢂

Inflația este cât casa

Inflația este cât casa, bugetul a fost calculat pe încasări mult prea optimiste, apărând un deficit colosal la buget, fermierii sunt disperați, își aruncă laptele la canalizare, profesorii sunt agresați și neluați în calcul la o ajustare salarial, deoarece nu-s funcționărimea…politică, sănătatea va fi în curând îngenuncheată de creșterea prețurilor la orice(medicamente, materiale sanitare etc) iar noi trebuie să avem grija unuia cu probleme penale sexuale, asta a devenit grija națională a zilei. E plină Europa de fetițele exportate de la noi, de proxeneți la orice colț, de rețele de prostituție cunoscută de “organe” dar descoperite de ei doar…când trebuie. Majoritatea populației este preocupată de coșul zilnic, de pensii meschine ce nu acoperă uneori nici costul medicamentelor, de salarii ce-și pierd puterea de cumpărare pe zi ce trece. Ieri cei de la guvernare anunțau măsuri de austeritate în sfera bugetară. Fiți siguri că nu vor reduce numărul de secretari de stat și de funcționari hăbărnăuți numiți pe criterii de carnet de partid. O să blocheze angajările prin sistemul sanitar pe unde este un deficit de personal, o să-i ignore pe cei din învățământ și la urmă ne mirăm că avem o nație bolnavă și din ce în ce mai needucată. Voi ați auzit conferința de presă a domnului “gheneral’ ce ocupă încă locul de PM? Astea-s problemele ce trebuie acoperite de perdele de fum ale știrilor …ciudate. Parcă-l văd pe “urmăritul penal” care trăiește fără griji după ceva pușcărie într-o vilă-n Primăverii, cum o să se victimizeze și nu-i exclus să scape și curat plăcut mirositor. Cu ce mă ajută sau ne ajută pe noi, dacă individul ăla intră sau nu la reeducare, viața noastră zilnică se schimbă doar după bâlbele ăstora de la guvernare. Cei ce răspund de ordinea publică și de justiție să-și facă treaba în timp real, să controleze toate rețelele de proxeneți, prostituție, pedofili și să nu mai facă atâta spectacol.

Citeste pana la capat 🢂

Spunându-ți iar că te iubesc

Ai apărut în viața mea 

Ca zorii dimineții

Nu mai speram ca cineva

Să-mi schimbe cursul vieții

Îți spun, iubite, adevărat

Că nu știu ce s-a-ntâmplat

Dar dacă bine mă gândesc

Constat: la maxim te iubesc

Dar simt, iubite, îți spun, zău

Inima mea în pieptul tău

Și mă simt cu mult mai bine

Când spui c-a ta este la mine

Și uite-așa am săvârșit

Transplantul cel mai reușit

N-am să te dezamăgesc

Nici inima n-am să-ți rănesc

Că simt durere-n mine

Și tot așa te rog pe tine

Să te comporți și tu cu mine

Că de-ntristezi sufletul meu

Durere simți în pieptul tău

Aș îndrăzni să te îndemn

Să ai încredere în mine

Iar eu am să-ți dau un semn

Că am încredere în tine

Și acum am să sfârșesc

Spunându-ți iar că te iubesc!

Citeste pana la capat 🢂

Constatare...

Până mai ieri, urâtele, grasele, frustratele, invidioasele, refuzatele, misoginii, narcisiștii, aventurierii…., si/ne mințeau că preferă singurătatea și libertatea, ca și condiții necesare “pentru a atinge un înalt nivel de conștiință!” rofl

Să leșini de râs, nu alta!

De ce? În parteneriat nu sunteți capabile?

Personajele acestea nu își recunosc, că de fapt sunt respinse de cei din jurul lor, pentru comportamentul lor ciudat!

Că nu le vrea nimeni…pe termen lung….pentru că nu au nimic de oferit, că nu știu să primească emoții și sentimente!

Ele spun că preferă singuratatea…., dar tânjesc cu disperare după iubire…

Mai nou, au schimbat macazul!

Acum au trecut la iubirea de sine! 

Pentru unii e o altă mască a mandriei!

Altă găselniță prin care își justifică faptul că nu pot oferi și primi iubirea din jur!

Iubirea de sine nu te izolează față de ceilalți, nu îți dă o notă de superioritate și nici nu te pune în război cu cineva.

Iubirea de sine nu e egoism, și nu îți permite comportamente nesănătoase față de ceilalți, iar ei trebuie să ți le accepte.

În cazul acestora, iubirea de sine le este doar un paravan după care se izolează, care îi însingurează și frustrează.

Atenție la nuanțe! Ele fac diferența!

…capra după ce că e râioasă, mai ține și coada sus! ⭐😁

Citeste pana la capat 🢂

Când mori…

Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..

Rudele tale vor face tot ce trebuie:

– O să-ți scoată hainele;

– Te vor spăla;

-Ei te vor îmbrăca;

– Te vor scoate din casă și te vor livra la noua ta adresă.

Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.

Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie eliberați de la muncă pentru a participa la o înmormântare.

Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.

Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale, toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.

Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine. Economia va funcționa.

Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste abilități sau chiar mai bune îți va lua locul.

Proprietatea ta va trece moștenitorilor.

Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.

Oamenii care te-au cunoscut doar în față vor spune: “săracul! ”

Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.

Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.

Fotografiile tale vor sta agățate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi într-o cutie.

Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.

Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi. Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina. Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta începe într-o noua realitate… în viața ta după ce mori.

Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.

De pierdut: frumusețea corpului tău; nume; numele de familie; proprietate; credite; poziție de lucru;

cont bancar; casă; vehicul; titluri academice; Colegi de clasă; trofee; prieteni;

Bărbat/femeie; copii;

FA M I L I A.

În noua ta viață, tot ce vei avea nevoie este sufletul tău.

Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.

Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi

“Nu poți lua de aici ceea ce ai. Vei lua doar ce ai dat!”

Aici ai fost doar un simplu musafir. Va rămâne în urma ta doar un „a fost odată!"

Citeste pana la capat 🢂

Am trăit s-o văd și pe asta

Este o vorbă folosită destul de des la noi, care astăzi a căpătat sens, după ce am văzut o postare pe Facebook. Vorba invocată este…am trăit s-o văd și pe asta. Un concetățean lovit probabil de caniculă, postează pe Facebook o părere, despre un recent decedat ce făcuse deja suta. Respectiva postare a atras o groază de polemici chiar contondente, privind trecutul …decedatului, mai ales la faptul că vreo 3 decenii a scris frumos la serviciile de informații comuniste.

De curiozitate am citit CV-ul impresionant de altfel al regretatului sau mai corect al comentatului postum.

Omul respectiv a trăit mai bine de un secol, sub cel puțin două sisteme de conducere a țării. Într-un secol de viață cu partea cea mai activă trăită sub comuniști și în mod cert a fost implicat în multe, mai mult sau mai puțin onorabile. Referitor la scriitorii pentru Secu, se spunea că au fost câteva milioane, de bunăvoie, siliți sau șantajați. Serviciile de siguranță națională n-au dispărut peste noapte s-au distilat mai bine și mai ales s-au capitalizat bine de tot post înghesuiala din decembrie’89., de care se spune că nu-s străine de loc. Oare acum câți tupeiști ce evoluează politic, au o strânsă relație intelectuală cu tăcuții ce lucrează prin interpuși? Să revin la subiect, decedatul a fost plin de paradoxuri, dovedit scriitor la Secu, a avut post revoluție, o groază de funcții , premii și recunoașteri, culminând cu ordinul Steaua României în grad de cavaler. Oare cei ce l-au decorat nu aveau informații, sau erau din …familie?

Să închei, că m-am întins prea mult, invocând tot o vorbă neaoșă…despre morți numai de bine. Din toată discuția promovată de concitadinul nostru, probabil doar el a vrut să fie în atenția publică. Polemica ulterioară a fost profund neproductivă ca să nu spun neelegantă, căpătând chiar accente de conflict între generații. Cred că preocuparea noastră ar trebui să fie alta, deja suntem în recesiune, economia merge cu frâna trasă, ăștia care ne conduc doar fac gargară, declară și nu fac nimic. Apropos, oare câți dintre ei au avut și încă au legătură cu tăcuții? Despre realitatea în care trăim, n-ar trebui să avem de comentat, driblăm atenția publică cu istorii postume?

Citeste pana la capat 🢂