Surpriza a fost să constat că există aceeași reclamă cu experiența face diferența, pe o covrigărie, patiserie și ce o mai fi pe acolo, unde întoarce troleul prin cartierul Dunărea, ceva micro 18,19…nu știu sigur cum se numește. Nedumerirea o constituie împrumutarea mesajului publicitar. În ritmul ăsta o să fie tot târgul plin de oameni cu experiență, ce tot fac diferențe în varii domenii
Până acum
Scrie Shary Baias…
,,DACĂ ALEGE SĂ NU VADĂ, NU-I APRINDE LUMINA…!
De câte ori nu am dorit ca cei pe care îi iubim să “vadă” ceea ce noi vedem…”
Hai la subtilități!
Și fără ipocrizie!
Am ales să aprindem Lumina, și am dorit ca cei pe care îi iubim să “vadă” ceea ce noi vedem, în primul rând pentru noi! Să vedem nivelul de rezonanță, să vedem dacă avem cu cine comunica, schimba informații, dezbate subiecte. Dacă putem crește împreună!… și apoi pentru ei!
E neplăcut să constați că n-aude, n-a vede, n-a simte!
Atunci nu insiști, pentru că știi că ar fi în zadar.
Oricum, apropierile dintre un trezit și un adormit nu rezistă!…iar, adormitul nici nu știe că a ales… lipsa luminii…
Te iubesc
Vreme nehotărâtă
Citesc știrile
Inflația este cât casa
Spunându-ți iar că te iubesc
Constatare...
Să leșini de râs, nu alta!
De ce? În parteneriat nu sunteți capabile?
Personajele acestea nu își recunosc, că de fapt sunt respinse de cei din jurul lor, pentru comportamentul lor ciudat!
Că nu le vrea nimeni…pe termen lung….pentru că nu au nimic de oferit, că nu știu să primească emoții și sentimente!
Ele spun că preferă singuratatea…., dar tânjesc cu disperare după iubire…
Mai nou, au schimbat macazul!
Acum au trecut la iubirea de sine!
Pentru unii e o altă mască a mandriei!
Altă găselniță prin care își justifică faptul că nu pot oferi și primi iubirea din jur!
Iubirea de sine nu te izolează față de ceilalți, nu îți dă o notă de superioritate și nici nu te pune în război cu cineva.
Iubirea de sine nu e egoism, și nu îți permite comportamente nesănătoase față de ceilalți, iar ei trebuie să ți le accepte.
În cazul acestora, iubirea de sine le este doar un paravan după care se izolează, care îi însingurează și frustrează.
Atenție la nuanțe! Ele fac diferența!
…capra după ce că e râioasă, mai ține și coada sus! ⭐😁
Când mori…
Rudele tale vor face tot ce trebuie:
– O să-ți scoată hainele;
– Te vor spăla;
-Ei te vor îmbrăca;
– Te vor scoate din casă și te vor livra la noua ta adresă.
Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.
Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie eliberați de la muncă pentru a participa la o înmormântare.
Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.
Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale, toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.
Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine. Economia va funcționa.Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste abilități sau chiar mai bune îți va lua locul.
Proprietatea ta va trece moștenitorilor.
Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.
Oamenii care te-au cunoscut doar în față vor spune: “săracul! ”
Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.
Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.
Fotografiile tale vor sta agățate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi într-o cutie.
Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.
Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi. Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina. Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta începe într-o noua realitate… în viața ta după ce mori.
Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.
De pierdut: frumusețea corpului tău; nume; numele de familie; proprietate; credite; poziție de lucru;
cont bancar; casă; vehicul; titluri academice; Colegi de clasă; trofee; prieteni;
Bărbat/femeie; copii;
FA M I L I A.
În noua ta viață, tot ce vei avea nevoie este sufletul tău.
Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.
Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi
“Nu poți lua de aici ceea ce ai. Vei lua doar ce ai dat!”
Aici ai fost doar un simplu musafir. Va rămâne în urma ta doar un „a fost odată!"
Am trăit s-o văd și pe asta
De curiozitate am citit CV-ul impresionant de altfel al regretatului sau mai corect al comentatului postum.
Omul respectiv a trăit mai bine de un secol, sub cel puțin două sisteme de conducere a țării. Într-un secol de viață cu partea cea mai activă trăită sub comuniști și în mod cert a fost implicat în multe, mai mult sau mai puțin onorabile. Referitor la scriitorii pentru Secu, se spunea că au fost câteva milioane, de bunăvoie, siliți sau șantajați. Serviciile de siguranță națională n-au dispărut peste noapte s-au distilat mai bine și mai ales s-au capitalizat bine de tot post înghesuiala din decembrie’89., de care se spune că nu-s străine de loc. Oare acum câți tupeiști ce evoluează politic, au o strânsă relație intelectuală cu tăcuții ce lucrează prin interpuși? Să revin la subiect, decedatul a fost plin de paradoxuri, dovedit scriitor la Secu, a avut post revoluție, o groază de funcții , premii și recunoașteri, culminând cu ordinul Steaua României în grad de cavaler. Oare cei ce l-au decorat nu aveau informații, sau erau din …familie?
Să închei, că m-am întins prea mult, invocând tot o vorbă neaoșă…despre morți numai de bine. Din toată discuția promovată de concitadinul nostru, probabil doar el a vrut să fie în atenția publică. Polemica ulterioară a fost profund neproductivă ca să nu spun neelegantă, căpătând chiar accente de conflict între generații. Cred că preocuparea noastră ar trebui să fie alta, deja suntem în recesiune, economia merge cu frâna trasă, ăștia care ne conduc doar fac gargară, declară și nu fac nimic. Apropos, oare câți dintre ei au avut și încă au legătură cu tăcuții? Despre realitatea în care trăim, n-ar trebui să avem de comentat, driblăm atenția publică cu istorii postume?